Din vorba in vorba cu... Ulrik Rasmussen: Este uimitor ca sunt si platit pentru jobul meu
Ulrik Rasmussen, partener in cadrul firmei de executive search Pedersen & Partners, n-avea nici cea mai mica idee in urma cu 15 ani, in satul din Danemarca in care a copilarit si a inceput sa joace fotbal, ca va ajunge sa locuiasca in Romania, unde recruteaza manageri pentru o parte din cele mai mari firme din real estate si coordoneaza activitatea firmei in regiune.
Danezul, in varsta de 33 de ani, a lucrat in Paris si Bruxelles, precum si in marea majoritate a celor 34 de orase in care firma al carei partener este are birouri, dupa ce a jucat fotbal cu jucatori celebri, precum Martin Jorgensen, in nationala de tineret a Danemarcei.
“M-am saturat de antrenamente cand mi-am dat seama ca imi iroseam tineretea, astfel ca in urma unei vizite in Paris, la 18-19 ani, am ramas angajat in ambasada Danemarcei. Din Paris am plecat in Bruxelles, unde am stat sase ani, am studiat filozofia si antropologia organizationala si, dupa ce m-am accidentat la genunchi, am cunoscut un membru al Parlamentului European, care mi-a propus sa devin mana sa dreapta”, povesteste Rasmussen cum a facut trecerea de la cariera de fotbalist la un job in Parlamentul European si, mai apoi, in mediul corporatist. Si-ar fi dorit sa devina arhitect, dar in Danemarca institutiile reglementeaza foarte strict acest gen de profesii pentru a nu exista un exces de personal calificat. Cu toate acestea, pasiunea pentru arhitectura l-a atras la prima vizita in Bucuresti cand, aflandu-se in parcul Cismigiu, si-a zis ca trebuie sa revina aici datorita numeroaselor cladiri vechi din zona. Astfel se face ca, dupa ce a lucrat timp de sase ani in Bruxelles, a decis sa accepte in 2002 oferta firmei Medicarom Group, cu afaceri in industria de farmaceutice, pentru care a lucrat din pozitia de director comercial. A apucat sa lucreze in cadrul firmei mai putin de un an, timp in care a incercat sa vanda produsele companiei si pe piete precum Polonia, Cehia, Ucraina sau Moldova, dupa care l-a cunoscut pe Poul Pedersen, managing partner al firmei din care face acum parte, in holul hotelului Hilton din Capitala. “Am vorbit timp de 15 minute, ca intre danezi, dupa care mi-a spus ca-mi pierd timpul si ar trebui sa lucrez in firma lui. Mi s-a parut o nebunie, ma gandeam ce as putea face eu in executive search? Dar am acceptat”, povesteste Rasmussen, care este astazi unul dintre cei cinci parteneri si proprietari ai firmei care numara peste 300 de angajati, dintre care 15 in Romania. Nu mai joaca fotbal, dar merge constant la sala si nu ezita sa ia startul la un concurs de maraton, cum au fost cele din Bucuresti sau New York, unde a alergat cei 42 de kilometri in aproximativ patru ore. Este plecat din tara cam o saptamana din patru, dar are si perioade in care timp de o luna fie nu paraseste tara, fie este plecat incontinuu. In rest, nu are intalniri mai devreme de ora noua dimineata si, cel putin o data pe saptamana, isi propune sa termine programul inainte de sapte seara. De pasiunea pentru arhitectura este legat si unul dintre hobby-urile pe care le are in Bucuresti, cum ii place sa defineasca afacerea pe care o are cu apartamente vechi din centrul Capitalei, pe care le cumpara si le renoveaza, pentru a le inchiria ulterior. Are in prezent doua astfel de proprietati, dupa ce a decis sa vanda o parte din ele. “Nu cumpar apartamente noi. Daca as vrea sa fac asta, as face-o in Danemarca sau in alta parte”, spune Rasmussen, care descrie Bucurestiul drept fantastic datorita arhitecturii si oportunitatilor de distractie existente. “Pana sa ajung aici, lumea ma atentiona sa nu vin in Bucuresti deoarece orasul este gri si oamenii rai.” “Orasul are insa multe locuri deosebite si gasesti si numeroase spectacole de calitate, la preturi mult mai mici decat in Paris sau Bruxelles”, spune danezul, a carui paleta de preferinte cuprinde atat operele lui Puccini, cat si repertoriul celor de la Metallica, al caror concert la Bucuresti nu l-a ratat. Rasmussen, desi a crescut intr-un sat de 900 de locuitori, prefera in prezent orasele mari, una dintre metropolele vizitate recent fiind Buenos Aires, unde a gasit destule similitudini cu Bucurestiul. “Buenos Aires are acelasi farmec ca Bucurestiul, foarte aristocratic, iar cheltuielile populatiei nu sunt foarte rationale, in oras putand fi gasite multe vile impunatoare”, spune Rasmussen, care vede in capitala Argentinei o combinatie intre New York, Paris si Bucuresti. Desi ii place aici, unde si-a facut numerosi prieteni si tabieturi, este constient ca extinderea firmei ar putea sa-l propulseze in viitor intr-un alt oras. “Nu vreau sa ma mut, dar probabil o voi face in viitor, tinand cont ca planurile firmei sunt sa avem birouri in 70 de orase pana in 2013. Orasul in care ma voi muta va trebui sa-mi ofere o noua provocare – Moscova, New York, undeva in vestul Europei sau chiar in China”, spune Rasmussen, caruia in tara ii place Sighisoara, oras pe care il considera fascinant deoarece la fiecare vizita “ai impresia ca te intorci in timp”. Pe de alta parte, unul dintre lucrurile care il leaga cel mai mult de Bucuresti in momentul de fata sunt oamenii cu care intra zilnic in contact, in cautarea celor mai bune solutii de management pentru clientii companiei. “Romanii au aptitudini incredibile si spun asta dupa ce am recrutat manageri in multe tari din regiune. Am discutat cu oameni care nu parasisera niciodata Romania si cu toate acestea aveau o engleza perfecta. Am foarte multe de invatat dupa fiecare interviu pe care il realizez si ce mi se pare uimitor este ca sunt si platit pentru aceasta. Jobul meu este si un hobby”, spune Rasmussen zambind. Pe langa interviurile cu diferiti manageri sau viitori manageri, activitatea zilnica a lui Rasmussen este la randul sau una de management, in conditiile in care trebuie sa administreze propriul job, care implica si deadline-uri zilnice, precum si o activitate sustinuta a casutei electronice, din care pleaca zilnic intre 150 si 200 de mail-uri. Toate pentru gasirea celor mai buni manageri disponibili.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția