Din vorbă în vorbă cu… Izabella Zwack

Izabella Zwack este moștenitoarea legendarei rețete pentru băutura ungară Unicum și a povestit pentru DA Premium despre afacerea sa de familie care a traversat mai bine de două secole și granițele a peste 30 de țări, inclusiv România.

„Urăsc să zbor. Aș vrea să pot călători mai mult cu trenul“, spune în lobby-ul unui hotel de cinci stele din București, Izabella, care face câteva zeci de drumuri pe an, traversând uneori mai mult de două continente pentru a promova produsele propriei companii.

La București, antreprenoarea ungară crescută pe colinele prietenoase ale Toscanei a regăsit ceva din spiritul latin. „Capitala voastră pare un oraș pozitiv, sunt mulți tineri care aduc un aer viu aici, mai ales în Centrul Istoric, care mi se pare că seamană foarte mult cu Parisul. Eu am mai fost în România când aveam 13 ani, pe timpul regimului comunist, la Oradea, însă până acum nu știam foarte multe despre țara voastră. Știu totuși că România are un vin foarte bun“, mărturisește râzând Izabella, la rândul ei proprietara unei mici podgorii în regiunea Tokaj.

„În Ungaria, orașul Tokaj e la fel ca Maranello în Italia, orașul de baștină al Ferrari: dacă ai auzit de Ferrari, ai auzit și de Maranello, este același lucru și cu vinul de Tokaj“, afirmă cu mândrie viticultoarea, care supraveghează producția a aproximativ 35.000 de sticle în fiecare an, suficiente pentru afacerea mică pe care și-o dorește.

În Ungaria, Izabella este, alături de fratele ei Sandor, la fel de cunoscută ca lichiorul de ierburi pe care îl vinde, devenit băutură națională.

Frații Zwack continuă la Budapesta o poveste începută în anul 1790, de un stră-stră-străbunic medic la curtea habsburgică a împăratului Iosif al II-lea, care a pus laolaltă primele ingrediente pentru Unicum. Succesul băuturii a culminat în secolul 19 doar pentru a fi imediat răvășit de două războaie mondiale și un regim comunist. Șansa a făcut ca rețeta lichiorului Zwack să scape în SUA în buzunarul de la jacheta bunicului Izabellei, în timp ce un alt membru al familiei a rămas la Budapesta pentru a oferi regimului comunist o rețetă falsă. „Nu au fost suficient de inteligenți să-și dea seama și timp de câteva decenii au produs o băutură asemănătoare, dar care nu era același lucru“, își amintește cu un zâmbet Izabella.

În tot acest timp de exil Unicum a rămas un fel de icoană a familiei: „Pe vremea când locuiam în Toscana, italienii aveau deasupra patului o icoană cu Santa Madonna, noi aveam o reclamă la Unicum.“

Șansa a făcut ca la finalul anilor ’80 tatăl Izabellei și al lui Sandor să afle de la un prieten că guvernul comunist de la Budapesta intenționa să privatizeze producătorul de băuturi pe care-l naționalizase în urmă cu câteva decenii.

„Pe atunci aveam 13 ani și crescusem într-un sat italian din regiunea Toscanei. Tătăl meu ne-a spus că vom porni într-o aventură uriașă“, își amintește acum Izabella. Ceea ce a urmat a fost practic o „reconstrucție de la zero“ care a durat aproape 20 de ani.

Distileriile Zwack Unicum valorează acum aproape 85 de milioane de euro pe bursa de la Budapesta, dar adevărata provocare este „să construiești ceva peste ce ai primit ca să poți lăsa ceva mai mult în urmă“, după cum mărturisește Izabella. Anul trecut, compania a lansat un produs nou din gama Unicum, denumit Unicum Szilva, învechit pe un pat de prune uscate timp de șase luni. Un an mai târziu, peste 1 milion de sticle din această nouă bautură au fost vândute.

„Am descoperit rețeta dintr-o întâmplare“, dezvăluie Izabella. „Eram la o degustare a lichiorului tradițional și ofeream prune uscate pentru „stingerea“ gustului puternic, dar am observat că formau o aromă foarte plăcută împreună, așa că ne-am hotărât să încercăm rețeta. Toate băuturile Zwack se nasc din concepția noastră, nu avem un om dedicat care să se gândească la rețete noi.“

În calitate de ambasador al propriilor produse, Izabella Zwack călătorește în mai multe țări, uneori și peste ocean, însă o destinație preferată e greu de decis.

„E ca și cum m-ai întreba ce cântec îmi place mai mult. E greu să mă hotărăsc, dar primul nume care îmi vine în minte e India. Parcă în niciun alt loc nu am văzut valorile umane atât de prețuite.“

Tot la capitolul călătorii, Izabella, fostă înotătoare de performanță amintește de plajele nisipoase ale Greciei. „Înot câte 2-3 kilometri, iar Mediterana parcă nu e nicăieri la fel de frumoasă ca în Grecia“. Deși ar putea avea tot ce-și dorește în materie de produse de lux, moștenitoarea imperiului Unicum nu crede în astfel de achiziții.

„Fratele meu m-a convins la un moment dat să-mi cumpăr o geantă foarte scumpă de la o casă celebră, pe care am pierdut-o printre bagaje într-un zbor spre Barcelona“, își amintește ea amuzată.

„Lucrurile care contează cu adevărat sunt cele care îți aduc plusvaloare. Părinții mei au fost modelele mele în viață. De la tatăl meu am învățat abordarea pozitivă, iar mama mea m-a învățat generozitatea. Acestea sunt genul de lucruri pe care nu poți să pui un preț.“

Stil de viață