Din vorba in vorba cu... Bogdan Florea: Riscurile meseriei...
Primul sau job a fost ca broker la Bursa Romana de Marfuri. Iar primul salariu era de 3-4 ori mai mare decat al mamei sale care era profesoara de liceu. Acum este directorul general al Brennan Research & Consultants.
In 1991 avea 19 ani. La sfatul tatalui sau, s-a inscris la un curs de broker – primul din Romania. “Pe vremea aceea era o meserie absolut noua. Am facut parte din prima promotie si, desi nu indeplineam conditia de a avea 21 de ani pentru a absolvi cursul, am primit o derogare de la Bursa Romana de Marfuri si am fost imediat repartizat pe un post”, povesteste Florea.
Asa a ajuns la Favior Orastie, o companie producatoare de blanuri. Si, desi momentul nu a fost prielnic pentru bursa din cauza situatiei politice incerte care era atunci in tara, Florea sustine ca a invatat foarte multe. “La BRM se tranzactioneaza produse fungibile – zahar, grau, metale, petrol. In Romania, toate aceste materii prime erau monopol de stat si atunci Bursa nu putea sa fie eficienta, sa aiba multi cumparatori si la fel de multi vanzatori. Erau doar multi cumparatori si un singur vanzator. Asa s-a creat piata in care se puteau tranzactiona si produsele nefungibile, cum ar fi blanurile, de exemplu”. S-a deschis un departament nou, acela de brokeraj, condus de Florea. Activitatea nu a fost insa rentabila. Singura sa tranzactie a fost una cu tabla zincata in aproximativ un an de zile. “Asa ca m-am angajat ca arbitrajist, dealer pe money market si foreign exchange la BRD”, spune Florea. Era in anul 1994 si se cautau oameni foarte bine pregatiti pentru jobul de arbitraj valutar, o alta meserie destul de noua pentru Romania acelei perioade. Din aceasta pozitie, Florea gestiona lichiditatile bancii si ale clientilor si participa din partea bancii la fixingul valutar. “Aici am avut norocul sa fiu trimis la mai multe banci corespondente pentru diverse traininguri – in Anglia, Germania, Franta, Austria.” La noua slujba, Florea a invatat foarte multe despre speculatia valutara. “Noi nu aveam atunci o piata libera. Am trecut prin toate modificarile posibile pe piata valutara. Mai intai erau sedintele de fixing, apoi licitatiile valutare, in care cursul era controlat administrativ. Apoi s-a trecut, in ’95, la piata libera, dar exista doar convertibilitate interna. Abia dupa 2000 am avut convertibilitate totala”, spune Florea. La BRD a stat 6 ani, timp in care a evoluat de la dealer arbitrajist la trezorier. “Dupa 6 ani mi-am dat seama ca sunt capabil sa castig mai mult. Aveam 24 de ani si am hotarat ca e cel mai bun moment sa incerc ceva pe cont propriu. Asa ca, impreuna cu un coleg de bransa am deschis o societate de valori imobiliare. Nu aveam resurse suficiente pentru o banca”, povesteste directorul Brennan. Membra a Bursei de Valori, societatea sa a inceput repede sa functioneze ca un business profitabil si sa aduca la Bursa cat mai multi clienti investitori. La un an de la lansare a intrat in negocieri cu o banca de investitii americana care ar fi venit in Romania cu investitii de portofoliu. Din pacate, guvernul din acel moment a declarat ca va schimba normele legii investitiilor straine de portofoliu. Iar banca cu care negocia Florea, Credit Swiss First Boston, a renuntat sa mai intre pe piata din Romania din acest motiv. “Aventura noastra se termina aici. Piata imobiliara nu s-a dezvoltat asa cum am prezis. Faceam mai mult tranzactii cu cupoane. Am investit banii stransi la Bursa ca sa fim pregatiti pentru investitorii straini. Insa, in 1998, toate planurile s-au spulberat odata cu legea investitiilor straine.” Dupa aceasta experienta directorul Brennan a ramas cu un portofoliu de actiuni in valoare de 200.000 de dolari pe care le-a vandut destul de greu, data fiind situatia. S-a angajat ca director de trezorerie, de data aceasta la Banca Italo-Romena. Aici a stat un an. “Mi-am zis ca, oricat de mult as incerca sa obtin un salariu satisfacator, tot nu as reusi sa am o masina sau o casa exact asa cum mi le doresc. As termina prin a fi dator zeci de ani la banca. Asa ca tot pe cont propriu era singura sansa pe care o intrevedeam. Daca nu acum, atunci cand? Cand voi fi casatorit si voi avea copii imi va fi mult mai greu sa fac acest pas.” S-a asociat cu Cristian Sima si a pornit un nou business, de data aceasta axat pe pietele de capital. “Ne-am gandit sa facem o agentie care sa caute clienti cu banii carora sa le gestioneze veniturile astfel incat acestia sa aiba un randament mult mai bun decat pana atunci. Ne-am facut niste relatii de afaceri la Londra si Frankfurt si am plecat in strainatate sa cautam clienti. Am reusit sa gasim – in Elvetia, Italia”, spune Florea. “Ne-am stabilit si niste norme de risc management. Din pacate, cu timpul, partenerul meu nu mai respecta aceste reguli. Atunci cand lucrezi cu banii tai poate iti permiti sa risti. Dar atunci cand lucrezi cu banii altora este mult mai complicat.” Dupa ce a facut o analiza mai amanuntita asupra situatiei create, Florea a decis ca activitatea agentiei este mult prea stresanta pentru veniturile castigate. Cu alte cuvinte, nu merita riscul. Asa ca a renuntat si la acest business. Dupa toate aceste experiente esuate, a decis sa investeasca de unul singur intr-o firma noua si un domeniu de activitate complet nou pentru el la acea perioada – cercetarea de piata. “La un moment dat, un grup de sociologi specialisti mi-a propus acest proiect. La inceput a fost doar un business despre care nu stiam nimic. Eu eram doar un investitor masiv”, povesteste Florea. Nu i-a fost teama ca, dupa doua esecuri, sa se implice intr-un business nou si complet necunoscut. Nici suma investita initial nu a fost foarte mare – 15.000 de dolari. Si, in plus, “eu am avut ‘norocul’ sa castig si sa pierd foarte multi bani la o varsta foarte frageda. Acest lucru m-a maturizat mai repede. Mai mult de atat, fie ca faceam tranzactii la bursa pentru banca sau pe cont propriu, intotdeauna exista un anumit grad de risc. Iar acest risc era asumat. Stiam foarte bine ca pot sa si pierd si asta din momentul in care initiam o operatiune. Ideea era sa nu ma joc ca la ruleta”. Noua firma, Brennan Research & Consultants, a obtinut in numai sapte luni un prim contract important, cu OMV. Cu timpul, contractele cu firme proeminente de pe piata s-au inmultit. Iar astazi, printre clientii Brennan se numara Connex, Petrom, Philip Morris, Reiffeisen Bank, BCR, Pfizer, Flanco, Toyota si altii. “Am pornit de la trei angajati si am ajuns la 28 plus cateva retele numeroase de colaboratori – in total vreo 800-900 de persoane”. In acest moment, desi piata a evoluat destul de mult in ultimii ani, nu exista companii de cercetare specializate. Daca in 2008 cifra de afaceri a Brennan Research & Consultants a fost de 2 milioane de euro, in 2009 Bogdan Florea preconizeaza ca va scadea cu aproximativ 20 de procente. Pentru viitor, Florea se gandeste sa se alinieze tendintei mondiale si sa porneasca pe o singura nisa de cercetare – “planuim sa ne specializam. In cinci ani acest trend va intra si la noi. Ca si pana acum, cred ca expertiza noastra se va accentua in domeniul serviciilor telecom si bancare”.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
