Din ciclul: Lipsurile Vikingilor
Intamplarea a facut sa aud pe la prieteni de un nou club deschis in Capitala, si nu am refuzat invitatia pe care mi-au facut-o intr-una din serile de asa-zisa vara. Mai ales ca numele mi s-a parut deosebit: Viking. Deja ma gandisem la corabii, la teritorii cucerite, la barbari, sange, petreceri incendiare de fericire ca a mai fost jefuita o corabie, celebrele coifuri cu coarne purtate de barbati…
Intamplarea a facut sa aud pe la prieteni de un nou club deschis in Capitala, si nu am refuzat invitatia pe care mi-au facut-o intr-una din serile de asa-zisa vara. Mai ales ca numele mi s-a parut deosebit: Viking. Deja ma gandisem la corabii, la teritorii cucerite, la barbari, sange, petreceri incendiare de fericire ca a mai fost jefuita o corabie, celebrele coifuri cu coarne purtate de barbati fiorosi, nici o regula, ci doar cea a pumnului. Ce sa mai vorbim….un adevarat dezmat.
Locatia clubului, Calea Victoriei, m-a incantat, dar si m-a si indignat putin: “Cum? Este un club nou acolo si eu nu stiam de el?”.
Inainte de Viking, subsolul a fost folosit de un club de noapte pentru adulti, care probabil a dat faliment din cauza faptului ca, la o distanta de doar cativa metri, pe trotuarul de vis-Ë-vis, concurenta spectacolelor topless de la Moulin Rouge i-a facut sa renunte la afacere. Sa revin la subiect totusi…Vikingi, lupte, barbarii…M-am aventurat spre club chiar cu entuziasm – cand imi fac fel de fel de scenarii in gand legate de un loc anume, despic firul in patru cu denumirea clubului, imi inchipui deja decoratiunile interioare fara sa fi vazut locatia inainte.
Defect profesional? Imaginatie prea multa? In final, ajung la aceeasi zicala populara :”Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”. Viking se poate lauda cu doar doua sabii imense expuse la loc de cinste, in doua hote luminate cu spoturi, si o toporisca atarnata pe un perete….Dezamagire totala. Un nume cu o rezonanta atat de puternica m-a facut sa imi inchipui fel de fel de lucruri care nu puteau sa lipseasca din decor.
Pe meniu nu m-am uitat, nu ca nu as fi vrut sa descopar ceva cocteiluri cu denumiri specifice traditiilor vechilor vikingi (ceea ce mi s-ar fi parut foarte interesant), pur si simplu lipsea cu desavarsire din club!!!. Singura sansa sa consumi cate ceva era sa te duci la bar si sa intrebi: “Da” cocteil X aveti? Da” bere Y sau Z?”. Cel putin, personalul este deosebit de amabil, nu la schimbul de scrumiere (cred ca este unul din localurile in care nu se schimba scrumierele mai niciodata si se spala o data la 24 de ore), ci la servire. Din lipsa de meniu, poti sa pui linistit sapte mii de intrebari legate de bauturi, fara sa te repeada cineva. De apreciat este si faptul ca ultimii clienti ai localului nu sunt agresati de stingerea luminilor, oprirea muzicii si alte semne de “Nu ati inteles ca am inchis si vrem sa plecam acasa, chiar daca ati mai comandat o sticla de vin?”.
Instructiva mi s-a parut seara in care nimerisem in club: proiectii de videoclipuri cu diverse trupe de rock. Desi nu sunt amatoare de gen, mi-am clatit ochii cu imagini deosebite, chiar artistice.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
