Despre feminismul antic la Atena

Marturisesc ca nu am fost foarte incantata atunci cand am aflat ca urma sa plec in Grecia pentru cateva zile, deoarece ideea unor bucati de marmura vechi de cateva mii de ani si perspectiva de a ma indopa cu tone de musaca sau souvlaki nu ma entuziasmau din cale-afara. M-am mai inviorat insa cand o prietena mai inteleapta mi-a soptit ca aproximativ 90% dintre greci sunt clar descendentii (mai indepartati sau nu) lui Apollo. Asa ca m-am imbarcat ceva mai resemnata in cursa pentru Atena.
Dupa ce am remarcat cu mandrie nationalista ca pilotii romani stiu intr-adevar ce inseamna sa asigure un zbor placut, am facut ceva foarte original, la care se gandisera doar alte cateva sute bune de turisti: m-am indreptat catre Acropole, pe o caldura care m-a torturat cateva ore bune. In vreme ce grupul din care faceam parte (cu o medie de varsta de vreo 30 de ani) se tara de parca urma sa treaca in curand in regatul lui Hades, ghidul nostru pasea sprinten si locvace printre stanci si pietre. Nimic uimitor, daca doamna cu pricina nu ar fi avut cam 75 de ani, ceea ce mi-a intarit intr-adevar hotararea de a merge la o sala de fitness (decizie pe care o iau cu regularitate de vreo doi ani, dar pe care nu o pun niciodata in practica). Daca ati vazut filmul “Nunta a la grec”, e bine de stiut ca tatal eroinei principale este in mod clar un personaj inspirat din realitate – doamna Stavridi (ghidul) ne-a explicat cu rabdare in circa doua ore ca mai toate cuvintele si popoarele se trag (direct sau indirect) de la Elada, desi unii refuza sa recunoasca acest fapt evident. Dupa spusele doamnei, se pare chiar ca si unele piramide au fost construite de greci, nu de alte popoare dupa cum noi cei ignoranti am crezut pana acum.
Pe langa detaliile oferite de ghid, care a fost de fapt sarea si piperul excursiei pe Acropole, nimeni nu poate nega ca, indiferent de stadiul de blazare sau oboseala in care se afla, ramasitele templului si statuile din muzeul din acelasi loc ating o coarda sensibila in sufletul oricui. Dupa atata amar de vreme, statuile sunt tot vii, gata-gata sa se miste: muschii atletulului tresalta parca de atata efort, iar grupul statuar ce infatiseaza o leoaica devorand un taur este infricosator de realistic, de la expresia victimei si pana la pozitia animalului de prada.
De asemenea, cu mare satisfactie am aflat ca, desi zeul faurar Hefaistos era de parere ca nici o femeie nu e demna sau capabila sa conduca o cetate, ci trebuie doar sa contribuie la perpetuarea speciei, Atena a invins prejudecatile timpului si a devenit precursoarea (iar pentru uniii simbolul) feminismului. Daca vreti sa aflati cum a incercat Hefaistos sa o seduca pe zeita intelepciunii, platiti 12 euro pentru bilet la Acropole.
Dupa atata cultura, vi se va face clar foame si de ceva mai palpabil. tin totusi sa va avertizez ca veti avea o problema in Grecia – portiile sunt atat de mari, iar felurile de mancare atat de satioase, incat aproape sigur nu veti reusi sa dati gata o masa cu mai multe feluri, chiar daca le udati cu un vin bun. Fructele de mare sunt la discretie, desi se pare ca in ultima vreme restaurantele sunt la mare concurenta pentru prada pescarilor. Si nu pentru ca nu ar mai exista caracatite sau calamari in mare, ci pentru ca pescarii sunt pe cale de disparitie – datorita afluxului de turisti din insule, pretul unui petic de teren a ajuns la valori fantastice, astfel incat pescarii s-au facut rentieri dupa ce si-au vandut bucata de pamant. Si acum mai pescuiesc probabil din cand in cand, dar cu iahtul.
Cereti oricum dorada la gratar cu sos de ulei de masline si lamaie, creveti pane, crema de zahar ars, tarte cu dovlecei, somon cu cascaval si spanac … De fapt nu prea aveti cum sa gresiti, pentru ca toate sunt foarte bune.
Atena este un oras imens, cu circa 4 milioane de locuitori, dar pentru mine a ramas o enigma cum nici unul din milioanele de oameni nu arunca nimic, dar absolut nimic pe jos si cum orasul poate fi atat de curat incat o persoana poate purta haine albe toata ziua fara ca seara sa arate absolut lamentabil. Feriti-va de motociclisti, deoarece mersul cu peste 150 de kilometri la ora, pe o roata sau “fara maini” nu sunt acrobatii rezervate unei piste de concurs sau de spectacol.
Pentru cumparaturi, majoritatea turistilor se indreapta catre Plaka, o zona comerciala unde gasiti de la sapunul traditional grecesc cu ulei de masline la pantofi Prada. Regula de baza este sa va tocmiti cu negustorii, care la inceput vor da ochii peste cap, se vor plange ca ii ruinati si ca prefera sa moara cu marfa de gat decat sa o dea pe un pret de nimic. Dar daca veti schita un gest de plecare, pretul va cobori subit si vertiginos. Totul este sa nu va aratati foarte incantati de un anumit produs, pentru ca atunci raportul de forte se schimba, iar negustorul face rost brusc de un aer de superioritate.
Daca va hotarati sa cheltuiti 50 de euro pe o croaziera prin insulele Poros, Hydra si Egina, luati-va in primul rand o palarie de soare, daca nu vreti apoi sa pierdeti mai multa piele decat un sarpe. In al doilea rand, nu cumva sa ratati spectacolul cu dansuri populare grecesti organizat pe vapor, chiar daca la un moment dat va vor fugari prin sala pentru cateva figuri de sirtaki. Daca aveti curaj si ramaneti, veti intelege cum un dans popular poate fi extrem de senzual.
Cele trei insule sunt asezate pe teren stancos, dar, cu toate acestea, toate casele de pe aceste colturi de piatra au, printr-o minune, gradini luxuriante si plante care mai de care mai cataratoare. In Hydra veti fi intampinati pe ponton de zeci de pisici care se plimba in voie pe strada mare, iar la Egina puteti manca cea mai mare portie de capsuni cu frisca si inghetata pe care am vazut-o vreodata. Tot la Hydra puteti face plaja pe felii de stanca si baie in Marea Egee. Si la Egina exista plaja, dar colturile de stanca de la Hydra sunt mult mai spectaculoase. La Egina puteti opta pentru un tur organizat al insulei, pentru a mai vizita un templu sau o manastire. Sau, daca sunteti una dintre acele persoane pentru care cumparaturile sunt la randul lor o forma de arta, va puteti dedica energia si banii acestei indeletniciri.
Si o ultima observatie – Apollo are foarte multi descendenti.

Cultură