Despre Craciun, numai de bine
Unii cititori m-au acuzat ca as fi negativista - asta dupa ce m-am plans de Mos Craciunii din plastic si de colindele electronice si de goana dupa cadouri si de buluceala care paralizeaza Bucurestiul. Asa ca o sa incerc sa scriu un articol mai pozitiv, chiar daca zilele astea mi s-au strepezit dintii tot auzind si citind nemuritoarele expresii "la cumpana dintre ani" si "magia sarbatorilor de iar…
Unii cititori m-au acuzat ca as fi negativista – asta dupa ce m-am plans de Mos Craciunii din plastic si de colindele electronice si de goana dupa cadouri si de buluceala care paralizeaza Bucurestiul. Asa ca o sa incerc sa scriu un articol mai pozitiv, chiar daca zilele astea mi s-au strepezit dintii tot auzind si citind nemuritoarele expresii “la cumpana dintre ani” si “magia sarbatorilor de iarna”.
Sa ne gandim la aspectele pozitive ale Craciunului – despre care cred ca 99% dintre oamenii moderni au uitat ca, de fapt, marcheaza nasterea unei Divinitati care a pretuit mai ales umilinta si modestia. Dar sa lasam deoparte elementele moralizatoare si sa ne concentram asupra partilor bune, care, pentru mine, ar fi urmatoarele.
In primul rand – vacanta. Ceea ce inseamna ca voi avea parte de circa o saptamana de respiro, in care nu-l voi mai auzi pe sef urland: “Scrieti! A trecut deadline-ul!”. Sau, una dintre preferatele mele: “Cat ti-am spus sa scrii? 4.000 de semne? M-am razgandit – trebuie sa scrii 20.000. Si hai mai repede ca nu e mare scofala”.
Apoi, o sa am si eu ocazia, in sfarsit, sa mai citesc o parte dintre cartile pe care le cumpar cu toptanul si peste care se asterne praful, pentru ca sunt prea ocupata sa scriu ca sa mai si citesc. Desi am interdictie la romanele romantice care “distrug orice relatie normala”.
Dupa care, o sa-mi impodobesc bradul de plastic (acum vreo 3 ani m-am saturat sa vad cum moare un copac la mine in casa in fiecare an, asa ca am luat, spre oripilarea traditionalistilor, un minunat brad din material plastic) cu globurile pe care le am din copilarie (ceea ce nu reprezinta o perioada atat de lunga, contrar afirmatiilor binevoitorilor).
Nu in ultimul rand, o sa fac vizite peste vizite, la rude mai mult sau mai putin batrane, care se vor minuna, cu glas tare, bineinteles, ca sunt la fel de ingrozitor de slaba ca si anul trecut pe vremea asta (obsesia familiei) si, cu toate astea, am gasit un fraier care sa stea cu mine. In incercarea de a remedia situatia (nu cu fraierul, ci cu numarul kilogramelor), ma vor indopa cu piftie, caltabos si cozonac, mancaruri care se regasesc pe lista mea de lucruri de care ma ating doar in doua situatii: cand alternativa sunt gandaci prajiti sau sange de cobra si cand imi sunt oferite de o batrana matusa de gradul 125. E drept, nu e tocmai un aspect pozitiv, dar parca e mai bine decat sa nu ai nici o ruda batrana la care sa te duci de Craciun si care sa strige de cum te vede: “Arati oribil! Treci incoace sa mananci trei kile de piftie si cinci cozonaci”. raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
