Despre ciment, germani si ce inseamna o afacere buna cu Mihai Rohan

Mihai Rohan, supranumit “tatal cimentului” din Romania, este omul in spatele caruia sta un sfert din capitalul german investit aici. La 57 de ani, Rohan conduce operatiunile derulate de grupul german HeidelbergCement, care detine in prezent prima pozitie pe o piata a cimentului extrem de concurentiala.
Mihai Rohan a fost unul dintre actorii principali ai tranzactiei de preluare a fabricii Romcif Fieni, evaluata la 70 mil.$ si considerata a fi cea mai mare tranzactie realizata anul trecut pe piata romaneasca. Pe piata, acesta a fost pasul care a facut diferenta, Carpatcement (filiala locala a grupului german) trecand in fata francezilor de la Lafarge.
Mihai Rohan a revenit in acest fel acolo unde-i era locul, dupa plecarea sa de la Romcim, acesta incepandu-si cariera de manager in cadrul unor companii internationale prezente pe piata romaneasca.

Am trecut de la austrieci la germani
“Cand am plecat de la Romcim, am fost contactat de compania austriaca Lasselsberger pentru a prelua conducerea fabricii de la Deva. Ne cunosteam de pe vremea cand lucram la Romcim si exportam ciment catre aceasta companie. Ei m-au cautat si mi-au spus ca au nevoie de cineva cu experienta sa le conduca fabrica. Odata cu blocarea Dunarii in 1998, Lasselsberger, care era mai mult o afacere de familie de cateva sute de milioane de euro, s-a gandit sa-si vanda business-ul, a intrat in discutii si a vandut afacerea grupului german Heidelberger Zement (actualul HeidelbergCement). Acestia mi-au propus sa continui activitatea”, isi aminteste Mihai Rohan.
Ce inseamna o afacere buna pentru Rohan?
“Cand faci o achizitie, faci un plan al afacerii, facem scenarii pentru a vedea ce plus de valoare se aduce afacerii actuale. O afacere buna este cea care ramburseaza capitalul in 3-5 ani, dupa care trebuie sa aduca profit”, explica seful Carpatcement.
O astfel de afacere spera sa fie si preluarea fabricii de la Fieni. “Prada” a fost inghitita, iar acum vine, in mod firesc, digestia. Cum se va realiza integrarea operatiunilor Romcif in structura Carpatcement?
“Nu ne propunem deocamdata sa schimbam managementul. Ion Zeciu, directorul general al fabricii, a lucrat 25-30 de ani la Hoghiz, a lucrat de asemenea in Polonia trei ani. Dam o sansa managementului de acolo, asa cum am facut si la Moldocim si la Casial”, spune Mihai Rohan.
Compania pe care o conduce, Carpatcement detine trei fabrici – Moldocim Bicaz, Casial Deva, Romci Fieni (ultima preluata in octombrie 2002).

Strainii sunt costisitori
Rohan crede ca sistemul sau de managament este compatibil cu cel strain si nu exista vreo diferenta. Cat despre a aduce un strain la conducerea unei filiale locale, i se pare costisitor.
“A aduce un expat la conducerea unei companii, te costa foarte mult, lucru care-si spune cuvantul asupra profitabilitatii.Un manager strain se descurca foarte greu.In fiecare zi apar acte normative teancuri-teancuri, in care abia se descurca si un roman. Apoi le este greu sa inteleaga legislatia romaneasca”.
Sistemul de management al HeidelbergCement este foarte descentralizat. In conducerea companiei Carpatcement nu sunt decat directori romani.
“Fiecare are fixate obiective personale economice masurabile. Daca cineva nu si-a atins obiectivele, analizam daca se datoreaza unor cauze obiective sau subiective. Salariul nostru este variabil, in functie de performante. Daca gresesti, esti judecat si penalizat la salariu”. Un reprezentant al grupului HeidelbergCement vine in medie o data pe luna si participa la sedintele Consiliului de Administratie. Acesta verifica indeplinirea planului si ne comunica daca este vreo sarcina noua data de la grup.
“Avem un sistem grila de evaluare a performantelor, lucram si cu firme specializate de recrutare, apoi avem acele interviuri de angajare”, explica directorul general al diviziei de ciment a HeidelbergCement din Romania.
Cum arata angajatul HeidelbergCement?
“In primul rand, trebuie sa fie un profesionist, cu experienta interna si internationala, si uneori cerem studii mai elevate decat o facultate. Apoi, cerem un om care sa stie sa lucreze in echipa, usor adaptabil pentru ca piata se schimba, foarte repede , sa aiba perspective de lider, sa aiba simtul umorului, sa stie sa lucreze si 12 ore si 14 ore daca este nevoie”, afirma Rohan.
Cum vede Rohan piata pe care activeaza?
“Piata cimentului din Romania a avut anul trecut o crestere estimata intre 5-7% fata de 2001, datele de sfarsit de an urmand sa fie incheiate prin martie-aprilie 2003. Bucurestiul are o dezvoltare mai rapida, alte zone cu consum ridicat fiind Bacau, Focsani, Constanta sau Timisoara”, spune el. Rohan detine si functia de presedinte al Organizatiei patronale din Industria Cimentului CIROM.

Cimentul romanesc, in Africa
Exporturile de ciment romaesc se mentin la aceleasi niveluri ca in alti ani, de 1-1,2 mil.tone, si “datorita evolutiei cursului de schimb leu/euro”, sustine seful cimentistilor din Romania.
Pe de alta parte, chiar daca piata romaneasca a cimentului a ajuns sa fie dominata exclusiv de grupuri mari internationale, cimentul romanesc va bate aceleasi rute la export, adica pietele noastre traditionale – tarile africane si arabe. De ce nu reusim sa iesim pe pietele occidentale?
“Este vorba de costurile de transport foarte mari, din tara noastra pentru a ajunge la porturi. Singura fabrica, ce este situata mai aproape de port, este cea de la Medgidia,. detinuta de grupul Lafarge. Pentru a ajunge pe pietele occidentale, cimentul exportat din Romania strabate mii de km, o distanta mare. Cand vor putea fi facute exporturi pe Dunare, vom putea incerca sa recastigam piete din Vest, dar va dura destul de mult, cam intre 5-10 ani. Romania a avut livrari in Austria si Germania, inainte insa ca Dunarea sa fie blocata, in 1998”.
Acum, vanzarile externe ale producatorilor romani au ca tinta in proportie de 70% statele africane. “Algeria este un consumator constant de ciment, insa Egiptul si-a facut in ultimii 4-5 ani fabrici de ciment”, afirma Rohan.
Companiile venite din prima economie a Europei-Germania- au investit aici sub un miliard de dolari. De ce numai atat?
“Probabil, ca a fost un pic de reticenta. Germanii asteapta ca lucrurile sa se “aseze” in materie de legislatie, fiscalitate. In domeniul cimentului, a fost un potential mare pe piata, aici inregistrandu-se unul dintre cele mai mici consumuri (cca 200kg/loc) comparativ chiar cu statele fostului bloc comunist din Estul Europei, unde media este de 350 kg/locuitor” spune Rohan.
“Cei care au avut putin curaj au intrat pe piata si putem spune ca atunci industria cimentului s-a privatizat practic in sase luni de zile. Asa au venit pe piata francezi, elvetieni, germani. Sper ca nu se vor insela”, a adaugat acesta.
Mihai Rohan este convins ca sunt si alte domenii care pot atrage capitalul german.
“Industria turismului o vad ca atractiva pentru capitalul german; s-ar putea sa fie si industria auto, in functie de costurile cu mana de lucru. Deja o parte din componente sunt produse de producatori germani de automobile ca Mercedes sau BMW pe piata romaneasca.
Avem informaticieni foarte buni, o foarte buna oportunitate pentru capitalul german va fi intrarea in industria IT din Romania, apoi mai sunt si alte sectoare precum cel de energie electrica si gaze, de care ar putea fi interesati”.