Despre centru si limita
Despre centru si limita
Proiect/Andreescu/Gaivoronski Associated Architects
arh. Vlad Gaivoronski
Locuinta “dintre sambure si coaja” – cum a fost denumita de arhitectul Vlad Gaivoronski – isi datoreaza identitatea caracterului “inradacinat” al casei, respectiv apartenentei la o categorie de case pe care arhitectul le-a dedicat studiului unor matrici spatiale consacrate. Casa este, asadar, un discurs despre ordonarea spatiului in raport cu un centru si o limita, urmarind interpretarea unei matrici traditionale, simple, care investeste locuinta cu forta generatoare a unui punct de origine, capabil sa ordoneze asezarea din jurul sau.
De altfel, casa se afla intr-o zona in formare, la marginea Timisoarei, ceea ce sprijina teoretic statutul ei de element ordonator si generator. Rezultat al unui proiect de antrepriza axat pe o serie de date de tema impuse de client, casa a fost preluata de arhitecti la rosu, proiectul reprezentand practic o amenajare, atat exterioara, cat si interioara, a unei locuinte croite anterior ca forme si proportii.
Cerinta beneficiarului a fost aceea de a avea un atrium in mijlocul casei, ceea ce a declansat intregul concept al amenajarii. Atriumul a fost tratat ca un miez viu al casei, fiind transformat
intr-o veritabila gradina deschisa, luminata zenital, in jurul careia pivoteaza intreaga organizare interna a locuintei. Amenajarile de interior au continuat cu implantarea unui semineu, realizarea unei scari interioare, finisarea spatiilor, alegerea si amplasarea corpurilor de iluminat, toate gandite astfel incat sa puna in valoare configuratia pregnant centripeta a casei. Materialele au fost in mod firesc selectate din game naturale, pentru a media relatia spatiului cu miezul sau organic: predomina lemnul, caruia i se alatura granitul italian, pentru a marca elementele centrale, respectiv cei patru stalpi care delimiteaza gradina interioara, semineul, prima jumatate
a scarii in consola.
Lemnul, folosit constant in aceeasi culoare si densitate materiala si la interior si la exterior, bate intr-o nuanta roscata menita sa imprime caldura atat ramei, care delimiteaza atriumul inverzit, cat si usilor, grinzilor tavanului, blatului de semineu, treptelor din jumatatea superioara a scarii, iar la exterior menita sa dea culoare anvelopantei etajului si obloanelor de la ferestre.
O a doua optiune pentru piatra, de data aceasta rugoasa si deschisa la culoare, a fost facuta pentru exterior, in ceea ce priveste parterul casei, gardul proprietatii si pavilionul pentru barbecue. Ideea vine in sprijinul conceptului de accentuare a centrului si a limitei casei, care devine astfel dura, intarita simbolic prin stratul de piatra de Sanovita.
Evitand cu abilitate aerul rustic, combinatia piatra-lemn prelucrata in compozitii simple, contaminate de plastica minimalista ofera casei o imagine urbana, desi in acelasi timp traditionala, simpla, fara teama de aborda o sarpanta in doua ape ca solutie de acoperire.
Linia franta e ferita insa de simetrie prin intreruperea ei de catre o terasa corespunzand dormitorului, care elimina pericolul banalitatii. Constructia pavilionara din mijlocul peluzei pune un accent complementar conceptului casei, venind cu un al doilea punct de convergenta, pe palierul imediat urmator de ordonare a spatiului: curtea casei. Pavilionul, cu o arhitectura epurata de linii drepte si suprafete plane, aminteste de (re)surse nipone, ramanand totusi perfect integrat prin materiale si compozitie ansamblului care il contine.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția