Stil de viață /Film
Delocobscursimergesnur
Cu premiul publicului la TIFF 2007, trei premii Goya si trofeul Label Europe Cinemas la Venetia anul trecut pe cartea de vizita, "Azul Oscuro Casi Nero" (sau "Albastru inchis aproape negru") este unul dintre cele mai proaspete filme care ajung la noi anul acesta
Cu premiul publicului la TIFF 2007, trei premii Goya si trofeul Label Europe Cinemas la Venetia anul trecut pe cartea de vizita, “Azul Oscuro Casi Nero” (sau “Albastru inchis aproape negru”) este unul dintre cele mai proaspete filme care ajung la noi anul acesta. A furat aproape toate trofeele de debut la festivalurile de film, ceea ce i-a atras tanarului regizor (are 37 de ani) Daniel Sanchez Arevalo titlul de “noul Almodovar”.
Cu un scenariu bezmetic scris de acelasi Arevalo, “Albastru inchis aproape negru” e un film colorat, deloc obscur, ci luminos si plin de optimism, chiar daca personajele sale au multe de infruntat pana la gasirea linistii. Film despre tot ceea ce facem macinati de indoiala in fata prea multor perspective (sau in fata lipsei lor?), “Azul oscuro” discuta frenetic, cu candoare si umor, despre o lume in care totul e posibil: tatii au atacuri cerebrale si ascund conturi babane, fiii fac sex in inchisoare pentru a face fii fratilor, prietenii isi descopera sexualitatea cu ajutorul masorilor, iar totul este analizat, disecat sau, si mai simplu, trecut sub tacere, in indelungi si amuzante conversatii ce au loc pe acoperisurile cladirilor.
Pe afisul original, titlul este scris intr-un singur cuvant, de parca ar trebui pronuntat dintr-o suflare. Asa se petrec si evenimentele din film, care aluneca extrem de usor, fara hopuri, dar cu surprize si momente de un haz nebun. Povestea tanarului Jorge (Quim Gutierrez, Goya pentru debut), obligat de atacul cerebral al tatalui sau sa-i preia acestuia insipida functie de portar intr-un bloc de apartamente, se dezvaluie sprinten, intr-un mediu si un stil lipsite de rezerve si inhibitii, in care decizii definitive se iau cu usurinta cu care rotesti un robinet de chiuveta.
Fratele lui Jorge, Antonio (Antonio de la Torre), este in inchisoare, unde o intalneste (la un cerc de teatru!) pe frumoasa Paula (Marta Etura), care vede in el mai mult un automat de spermatozoizi ce-ar putea s-o lase insarcinata, acesta fiind biletul ei de trecere catre una dintre zonele mai putin periculoase ale inchisorii.
Dar Antonio afla ca nu poate avea copii, asa ca-i cere un favor fratelui sau: sa se culce cu Paula in repetate vizite conjugale la inchisoare. Ceea ce initial parea un ajutor dat cu inima indoita fratelui devine ulterior amor (si sex!) din toata inima, ceea ce-i deschide ochii lui Jorge si-l face sa lupte pentru propriile visuri si dorinte, taiate din radacina de chinul de a-si ingriji tatal exilat in propria sa lume, din care trebuie smuls pentru a-si plati tributul: un cont dolofan, cu suficienti euro in el pentru a le permite celor doi frati sa o ia de la capat.
Azul oscuro… are parte si de poate cel mai pitoresc personaj vazut pe marele ecran in ultima vreme: cel mai bun prieten al lui Jorge, Israel (Raul Arevalo, pe care inca il puteti vedea in Ploaie de vara al lui Banderas). Acesta isi petrece timpul pe acoperisul cladirii unde locuieste Jorge si, pentru a castiga un ban in plus, trimite fotografii incadrate cu grija clientilor unui masor, care platesc urgent, de teama sa nu se afle cu cata placere apeleaza la serviciile mai speciale ale acestuia.
Azul oscuro casi nero/Albastru inchis aproape negru
R: Daniel Sanchez Arevalo
D: Quim Gutierrez, Raul Arevalo, Marta Etura,
Antonio de la Torre
Din 12 octombrie
Stil de viață /Film
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
