Supliment editat de Ziarul Financiar

Cultură /Turism

Dealuri asfaltate si alei cu ceata

Ziua, San Francisco este recunoscut pentru tramvaiele care urca si coboara pe geografia denivelata a orasului sau pentru arhitectura victoriana pastrata de pe vremea cautatorilor de aur, combinata cu cladiri ce zgarie norii. Dar noaptea, orasul a devenit cunoscut, intuit mai degraba, datorita cetii ce il acopera (luni de-a randul), precum acopera un mafiot gura colegului tradator ca sa nu strige:…

Ziua, San Francisco este recunoscut pentru tramvaiele care urca si coboara pe geografia denivelata a orasului sau pentru arhitectura victoriana pastrata de pe vremea cautatorilor de aur, combinata cu cladiri ce zgarie norii. Dar noaptea, orasul a devenit cunoscut, intuit mai degraba, datorita cetii ce il acopera (luni de-a randul), precum acopera un mafiot gura colegului tradator ca sa nu strige: cluburi de noapte pe alei ascunse, prostitutie si o multime de “vampiri” care sug cu sete viata orasului pana la ultima picatura.
Prin urmare, daca te decizi sa explorezi orasul intr-una din acele nopti ale San Francisco-ului, demne de un roman politist, cu vizibilitate redusa, ceata si umiditate, vei descoperi alei si localuri aparute parca de nicaieri si e bine sa stii catre ce te indrepti.
Prima oprire: o pereche de strazi din centru, Natoma si Minna, ale caror nume au devenit bine cunoscute de catre “vampirii” turisti in cautare de distractie. Cele doua strazi situate in districtul SoMa sunt suprapopulate de localuri prezidate de DJ ce invartesc platanele pana dimineata. Printre cele mai populare este Minna 111, o galerie transformata in club de catre adunarea “artsy” a cartierului, unde poti bea, dansa si, apoi, daca te simti mai creativ, poti desena sau doar privi lucrarile expuse. Daca grupul divers de artisti, de punkeri si asiatici funky ajung pe Natoma ametiti dupa miscarile boogie pe care le-au exersat in galeria de la numarul 111, e foarte probabil sa se opreasca la John Collins. Collins este genul de bar unde poti bea o bere si te poti uita in gol la visuals-urile de pe pereti sau socializa cu unii dintre cei mai prietenosi barmani.
Cei care merg des acolo spun despre John Collins ca e precum prima dragoste – n-o sa-l uiti niciodata, precum tricoul uzat pe care inca il mai porti, desi ai altele mai bune, pentru ca are valoare sentimentala sau ca prima inghititura dintr-un fel bun de “macaroni and cheese” (macaroane cu branza, una dintre mancarurile preferate ale americanilor).
Daca preferi ceva mai exclusivist, in aceeasi zona, poti alege unul dintre cele mai selecte baruri, Harlot, care a fost deschis anul trecut. Inainte de a intra in bar trebuie sa astepti in rand, dincolo de cordelina rosie din catifea ce desparte aspirantii de norocosii deja acceptati inauntru de catre cerberul de la usa. Numele barului de lux este legat paradoxal de “damele de companie” si de golanii care in secolul 19 populau strada pe care se afla barul. De altfel Natoma si Minna au ambele faima unor strazi umblate de o multime colorata, ca si Maiden Lane, unde dai peste un alt lounge, Otis, cu cocteiluri stralucitoare servite in separeuri private.
Revenind la Harlot, clubul este proiectat intr-un design gotic, cu pereti negri, potrete de seminuduri si o selectie de insecte prinse parca de un colectionar nebun, inramate in tablouri sinistre. Barmanii cu coafuri punkiste incep sa serveasca cocteiluri de la ora 5 dupa-amiaza si petrecerea continua pana dimineata.
Cateva alei mai departe gasesti un altfel de bar, Bix, unde atmosfera este cu totul alta. De la designul si staff-ul glamour-pop art din Harlot se trece la un design art-nouveau, o nostalgie romantata unde barmanii sunt imbracati in smochinguri albe si servesc bauturi fine puse la racit in forme sculptate din gheata. Barul este pentru turistii cunoscatori sau cei “de-ai locului”, un fel de Supper Club din Amsterdam, unde iei masa in pat sau restaurantul Dans le noir din Paris si Londra unde mananci pe intuneric.
Daca doresti totusi un bar cu design si meniu “old school”, Alfred’s SteakHouse este locul potrivit. Restaurantul este situat pe Merchant Street, langa cartierul chinezesc si a fost construit in 1928 (nu arata foarte diferit nici acum, dupa 80 de ani de la infiintare). Peretii sunt vopsiti (sau revopsiti) in rosu, iar covorul este de o culoare odinioara aprinsa insa acum incerta, dar asta conteaza mai putin in comparatie cu meniul bogat in fripturi ce l-ar satura pe Fred Flinstone si intreaga sa familie. Daca vrei sa gusti “Real Steaks. Real Martinis. Real San Francisco” viziteaza Alfred’s.
Urmatorul popas este in North Beach, unde gasesti un uimitor mix intercultural de traditional american cu baruri si restaurante italienesti.
Aici se afla Specs’ Twelve Adler Museum CafŽ prin care se pare ca au trecut intemeietorii Generatiei Beat din America anilor ’50 – Allen Ginsberg (autorul poemului “Howl”) si Jack Kerouac – “On the Road”. Barul este de altfel situat vizavi de City Lighs Bookstore, libraria in care gasesti multe publicatii ale poetilor beatnik (acestia experimentau bucuriile lumesti, dar erau totusi in cautare de spiritualitate profunda, multi dintre ei au devenit budhisti).
In pofida numelui, Specs’ nu e nici muzeu, nici cafenea, ci mai degraba un club al artistilor boemi si al proaspetilor absolventi de facultate. Decorul pastreaza inca mobila din anul 1968, iar peretii au devenit adevarate expozitii de obiecte vintage. In spate se afla un pian la care canta neobosit un artist.
Aici se mai tin inca cenacluri literare si se recita versuri intr-o atmosfera autentic boema. Specs’ e pentru cei carora le place poezia, jazzul, oamenii cool si funky si berea la draft.
Dupa colt , in sus pe o alee in panta (ca multe altele din San Francisco), iese de sub tacerea cetii (daca sunt fise in jukebox), Romolo 15. Amenajat la parterul unui hotel, barul este genul de local cu tejghea din lemn negru, sticle colorate dincolo de vitrine parca inghetate, canapele incapatoare in stilul barurilor americane si un tonomat care are muzica pentru toate gusturile sau stilurile de dans, de la twist, blues-uri old-fashioned pana la punk britanic.
Daca supravietuiesti dupa mahmureala noptilor petrecute prin ceata San Franciso-ului, e bine sa vizitezi si podul peste stramtoarea Golden Gate (numita asa de pe vremea cautatorilor de aur care acostau cu miile in Golful San Francisco) si care face legatura intre Oceanul Pacific si Golf, cladirea in forma de piramida Transamerica si Coit Tower construit special pentru infrumusetarea orasului, la dorinta lui Lillie Hitchcock Coit (o personalitate feminina remarcabila de la inceputul sec.19, ce a luptat alaturi de pompieri impotriva focurilor ce cuprindeau orasul si care inca fac ravagii in California). Si atentie la previziunile pentru cutremure.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția