De suflet, de statut, de gustibus… GALERIE FOTO
Bucureștiul este presărat de restaurante pentru toate gusturile, în unele mergi cu încredere oarbă pentru că le cunoști, în altele mergi ca să experimentezi, iar câteva dintre ele sunt alese de partenerii de afaceri.
Restaurantele “de suflet” sunt genul de localuri care te primesc oricând la masă cu brațele deschise. Aici vii cu prietenii apropiați sau cu familia să îți tragi sufletul după o zi încărcată. Ospătarii te salută din priviri când intri pe ușă, iar deseori te conduc la masa la care stai de obicei și știu ce vin preferi. Și cel mai important, în meniu găsești întotdeauna ceva care te face fericit.
Pentru Violeta Moraru, acționar la Azuga Waters, un astfel de loc este Bonne Bouche din Centrul Vechi, unde preferă să ia cina alături de familie. Aici, printre specialitățile din meniul de inspirație franceză recomandă antricotul argentinian, somonul tartar și paté-ul de foie gras, dar și deserturile precum spuma de vanilie cu fructe de pădure.Restaurantul La Dolce Vita, de pe Strada Occidentului 44, este un alt local “de suflet”, cunoscut paradoxal mai mult de expații din București. Aici găsești de peste 10 ani unele din cele mai bune feluri de mâncare italienești din capitală. Melanzane parmigiana, vitello tonnato sau risotto cu nero di sepia sunt doar câteva delicatesele din meniu. Proprietarul afacerii trece din când în când pe la mese și discută cu clienții, ospătarii sunt mereu amabili și își amintesc că la desert comanzi de obicei tiramisu, iar atmosfera, mai ales seara este relaxată și internațională.
Un loc prietenos, dar și trendy este și Rue du Pain din Floreasca, care în diminețile de weekend se animă cu lume bună șI diversă, printre care “fashionistas” , artiști dar și oameni de afaceri, de data asta fără costume și cravate. Aici întâlnești întotdeauna o figură cunoscută iar meniul pentru mic dejun este printre cele mai bune din oraș- croissante calde, sandvișuri dichisite și deserturi delicioase.
La Viena, în zilele de dumincă, restaurantele de acest gen organizează și brunchuri și sunt de obicei asaltate de familii și prieteni care încep dimineața cu un pahar de prosseco și se întind la povești până după prânz, povestește un bancher român care a lucrat pentru Erste Bank Viena, timp de trei ani, înainte de a se întoarce în România. Tot în categoria restaurantelor “ca la mama acasă” sunt și localurile mai mici, unde gătesc chiar proprietarii, precum Violeta’s Vintage Kitchen sau Oskar al lui George Butunoiu.
“Noi nu avem meniu fix, gătim ce găsim mai bun la piață în ziua respectivă. Nu avem nici feluri de mâncare sau vinuri ieșite din comun sau exclusiviste. La noi mâncarea e bună pentru că o facem cu produse de la țară. Clienții tocmai asta apreciază, că găsesc de fiecare dată altceva – e ca un fel de surpriză; totuși, cred că unele deserturi sunt apreciate în mod particular, pentru că ne tot întreabă clienții de ele atunci când nu le facem în zilele respective”, spune head-hunterul George Butunoiu, proprietarul restaurantului Oskar.
Lui Florentin Țuca, partener la casa de avocatură Țucă, Zbârcea și Asociații, îi place plăcinta făcută-n casă la Oskar, în timp ce Alina Culcea, director general adjunct al Actavis, își amintește cu ” mare drag și poftă de salata de avocado, ton și wasabi”.
În restaurantele “de statut” revii de obicei pentru că doar aici găsești anumite preparate rare și scumpe, o listă de vinuri exclusiviste și vecini de masă cu un anumit statut social. Un astfel de restaurant este Negresco, unde amenajarea rafinată e inspirată din stilul de braserie pariziană de epocă. Cel mai scump preparat din meniul Negresco este file-ul Royal, o delicatesă din mușchi de vită cu foie gras de gâscă și piure cu trufe. Însă în topul preferințelor culinare ale celor care trec pragul Negresco este tapas-ul românesc (o interpretarea mioritică a celebrului aperitiv spaniol) și carpaccio-ul de vițel cu salată de păpădie. Colecția de vinuri rare e un alt motiv pentru care localul a intrat pe lista restaurantelor “de status”. Cel mai scump vin din meniul Negresco este un vin franțuzesc roșu, Chateau La Lagune, însă meniul este asezonat cu soiuri rare românești precum Aniversare Merlot de la Davino 2006 și Magnum Prince Matei 2000.
Pentru Valentin Țuca, CEO la compania de brokeraj AON, restaurantul Casa di David este locul preferat pentru o cină specială. Casa di David este printre cele mai longevive restaurante exclusiviste din București, unde cu greu găsești o masă liberă dacă nu faci rezervare din timp, mai ales dacă în bucătărie sunt invitați să gătească bucătari de stele Michelin, așa cum se întâmplă periodic.
Tot în categoria restaurantelor ce fac o declarație despre statutul social al mesenilor este și Patrizia Ristorante, amenajat într-o casă de epocă, elegantă, din zona Moxa. Aici găsești în principiu aceleași preparate apreciate înainte la Osteria Gioia, printre care scoici St Jaques, creveți în sosuri exotice sau tartar de ton, asezonate cu un pahar de vin bun.
Și steakhouse-urile din București se încadrează în aceeași categorie de restaurante “statut” pentru că sunt puține și exclusiviste. Prime Steak and Seafood din hotelul Radisson Blu are în meniu cea mai bună carne de vită din lume Irish Hereford, JW Steak House din Marriott se mândrește cu rețete inedite de preparare a cărnii iar Osho are în lista de vinuri cel mai scump soi din lume, Petrus. Despre Osho, Violeta Moraru, acționar la Azuga Waters, spune că aici a mâncat cea mai bună fripură de miel din București.
În restaurantele “de vacanță” intri pentru că vrei să regăsești sau să-ți imaginezi gustul vacanțelor petrecute undeva în India, Japonia sau chiar mai aproape, în Spania, de exemplu.
Un astfel de loc este restaurantul indian Karishma despre care avocatul Florentin Țuca spune că “pare murdar, dar e curat. Pare sărăcăcios, dar e bogat. Pare vegetarian, dar e copios. Pare că are vinuri bune, dar n-are”. Din meniul de la Karishma, Dorin Catană, proprietarul companiei de affiliate marketing CashCow, a încercat bucățile de miel în sos uscat de roșii și ceapă. Tot Dorin Catană spune că pentru gastronomie japoneză preferă restaurantul Benihana. “Deși nu am fost niciodată în Japonia, cred că “Benihana” din cadrul hotelului Howard Johnson este autentic și datorită bucătarilor care fac un adevărat spectacol la teppanyaki”. Alinei Culcea, directorul Actavis, i-a rămas în “minte și în suflet”, salonul levantin de la restaurantul La taifas. “Aici întâlnești atmosfera autentică a unui restaurant din Orient, de la bucătărie până la decorațiuni, de la modul de prezentare a meniului la felul în care ești întâmpinat de ospătari”.
Exotic este și Alioli, de pe strada Popa Tatu nr. 4, cu meniul său autentic spaniol și serile dedicate flamenco-ului. Numele restaurantului vine de la un sos specific spaniol care este de altfel adus clienților la începutul mesei, din partea casei. La Alioli găsești cele mai savuroase Paella, cu fructe de mare sau pui, și coadă de taur în vin, specialitatea casei, care trebuie comandată alături de o porție de cartofi prăjiți. Toate acestea sunt pregătite de un bucătar portughez care a stat în Spania, de altfel toți cei care lucrează în restaurant au locuit ani buni în Spania, așa că sunt în măsură să-ți răspundă la orice întrebări legate de cultura gastronomică a țării.
Restaurantele “de experimente” sunt adorate de gurmanzii curajoși.
O fire mai conservatoare ar spune cu siguranță că un pahar de spumă de cartofi, servită alături de o linguriță de Campari, este un fel de anecdotă culinară, când de fapt e vorba de bucătăria moleculară.
În București experimentele moleculare au început în urmă cu aproximativ trei ani, dar trendul nu și-a găsit mulți pretendenți așa că poate fi încercat doar în puține locații din capitală.
La deschiderea noului său restaurant din Centrul vechi Jakob Hausmann a realizat un desert folosindu-se de o seringă, un balon și un recipient pentru criogenare. În meniul restaurantului, alături de specialitățile tradiționale ale casei se regăsesc întotdeauna și câteva încercări de bucătărie moleculară.
Anul trecut și restaurantul Collage a adus în meniu o combinație între bucătăria haute cusine și cea moleculară denumită fusion cuisine.
La Collage, meniul este în întregime modelat de master chef-ului Roberto dal Seno care armonizează ingrediente italiene cu rețete franceze, combinații originale și tehnologii de ultimă oră. Produsele din meniul sezonier sunt descompuse și compuse din nou printr-un procedeu sofisticat devenit deja rutină în bucătăriile/laborator ce experimentează cu bucătăria moleculară.
În afară, experimentele au trecut de gastronomia moleculară și se îndreaptă din nou spre natură și simplitate.
De exemplu, unul dintre cele mai cunoscute preparate ale lui Rene Redzepi, bucătarul șef de la faimosul restaurant danez “Noma”, este simplu intitulat “the hen and the egg” – un platou cu un pat de fân peste care este așezată o tigaie încinsă în care este prăjit un ou de rață sălbatică, la care se adaugă frunze proaspete de spanac și de ierburi sălbatice, sare și sosuri naturale. Oaspeții restaurantului danez sunt încurajați să gătească ei înșiși acest preparat, sub îndrumarea atentă a bucătarului, bineînțeles.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
