De la magnati gri la filozofi in verde

Nume importante din lumea afacerilor s-au lepadat (definitiv sau ocazional) de haina gri de businessman lipsit de scrupule pentru a o imbraca pe cea a ecologistului ingrijorat de soarta padurii si a pumelor. Intamplator sau nu, cele mai mari “complexe de vinovatie” par sa le aiba unii producatori din moda, dar nici bancherii nu sunt scutiti. Cei mai ingeniosi imbina insa utilul cu placutul, dand luxului o nuanta de verde-ecologic…
Rockefellerii, fratii Benetton si Ted Turner s-au implicat in actiuni ecologice sau au cumparat terenuri pentru a le proteja. Douglas Tompkins a renuntat definitiv la businessul Esprit pentru a se dedica proiectului sau Pumalin Park din Chile si a compensa din raul pe care l-a facut vanzand lumii lucruri de care nimeni nu avea nevoie, dupa propriile spuse. Cat despre egipteanul Mounir Neamatalla, a creat primul ecolodge (statiune ecologica de lux) din tara sa, de altfel o afacere profitabila.
In anii ’80 Tompkins conducea imperiul Esprit, care vindea haine comode si colorate facand furori printre americani. Cativa ani mai tarziu, criza varstei mijlocii s-a manifestat altfel la el. La 47 de ani, abia divortat, isi vinde partea de companie cu 150 de milioane de dolari si incepe sa investeasca in terenuri din Canada, Argentina si Chile. In total americanul a cumparat peste 1 milion de hectare de teren in America de Sud: vulcani, ghetari, paduri. Evident nu erau investitii imobiliare, ci terenuri cumparate pentru a fi protejate. Cum procedeaza de obicei? Cumpara pamantul, se asigura ca e aparat de interventia civilizatiei, apoi il doneaza parcurilor nationale.
Azi detine unul dintre cele mai mari situri protejate particulare: Pumalin Park, un proiect de ocrotire a pumelor de pe un teritoriu de circa 350.000 hectare in Chile. Tompkins a interzis chiar si trecerea liniilor de inalta tensiune peste aceasta zona.
Dar asta nu inseamna ca e vazut de toata lumea ca un salvator. Chilienii ii reproseaza ca parcul sau ecologic literalmente imparte tara in doua, iar unii il acuza chiar ca ar face experimente nucleare.
E in conflict cu marile companii (in special forestiere), dar si cu agricultorii pe care i-a stramutat si carora le-a sugerat sa-si gaseasca slujbe mai …ecologice.
Daca viata lui Tompkins a fost schimbata de o carte (“Deep Ecology, Living as if Nature Mattered”), in cazul lui Sonu Shivdasani absolvent de Eton si posesor al unei diplome in literatura engleza la Oxford, a fost o insula din Maldive (chiar daca mai tarziu a scos si o carte, de bucate: “The Six Senses Cookbook” – retete din statiunile proprii din Maldive, Thailanda si Vietnam). Acea insula e azi inima unei companii care face vanzari de 100 de milioane de dolari pe an (conform revistei Forbes). A cumparat-o in 1991, iar in 1995 a inaugurat aici o noua statiune, Soneva Fushi, si a creat brandul Soneva (de la numele sau si cel al sotiei Eva, fost model). Au urmat a doua insula, Soneva Gili, brandul Evason, apoi Six Senses Spas, care grupeaza Soneva Resorts, Evason Hideways si Evason Resorts.
Noutatea e ca aici luxul a devenit ecologic, la interventia indianului care s-a asigurat ca turistii dorm pe plaja in casute acoperite de paie, dar dotate cu boxe de ultima generatie, iar spa-ul si cinematograful sunt construite pe stalpi de lemn deasupra apei pline de corali.
In afara de clima placuta (22-25 grade noaptea si 30 ziua), copacii tropicali si baile in aer liber, statiunea de doar 1,6 km lungime si 533 m latime nu ofera mare lucru ca distractie. Nu sunt muzee, ruine, institutii culturale sau mall-uri, doar o mica jungla bine maturata si luminata noaptea. Si totusi o singura noapte intr-o vila tip Robinson Crusoe (vezi foto) costa aici in jur de 8.000 dolari. O atractie ar putea fi meniul, cu lasagna de peste si sashimi, sweet corn espresso si trufe.
Cat despre Soneva Gili, insula inaugurata in 2001, aceasta e un mic arhipelag de 44 de vile, cu zone de plaja pe acoperis sau direct pe apa si podele detasabile care ofera vederii oceanul. Fiecare casuta are barca proprie si valeti, ba chiar si o pivnita bogata de vinuri (in ciuda interdictiei tarii la alcool).
Sonu si Eva chiar se pot lauda ca au avut al saselea simt, cel care le-a spus ca ideea de lux se va schimba. Ei au fost printre primii care au simtit ca natura si rasfatul n-ar trebui sa se excluda.
“Oamenii nu mai vor caviar, ci un loc indepartat unde sa se plimbe in picioarele goale si sa manance o salata culeasa cu cateva ore inainte”, explica Sonu. “Si sunt satui de podelele din gresie si acoperisurile din plastic”, adauga el. Altfel spus, dupa un principiu pur ecologic: “clientul nostru, stapanul nostru”. Asa ca au construit o afacere bazata pe luxul inteligent, care propune mereu ceva nou.
De pilda, in ultima perioada sloganul este “No news, No shoes” (fara stiri, fara pantofi). La propriu – ceea ce inseamna ca turistii sunt nu numai desculti mereu, ci si complet izolati de restul lumii. Efectul? Chiar si un consilier al primariei din Z?rich a ajuns sa se poarte ca un copil in Soneva: se balacea si nu se mai lasa dus de pe insula, povestesc managerii.
Six Senses e o companie originala si ca structura: schema nu are forma obisnuita a unui copac, ci a unei plase de paianjen, in care mijlocul e ocupat de directori (vezi foto), iar managementul se face cu ajutorul entuziasmului.
Adevarati ecologisti, cei de la Soneva Fushi colaboreaza si cu Carbon Neutral Company, pentru a neutraliza efectele dioxidului de carbon. Pacat ca pentru a ajunge in Maldive trebuie sa iei cel putin un avion si sa produci astfel vreo tona de dioxid carbon! La doi ani dupa ce cuplul inaugura insula din Maldive, in Egipt era creat primul ecolodge.
Mounir Neamatalla, un ecologist convins, a avut ideea unei oaze in mijlocul desertului egiptean, Adrere Almellal (in Siwa), la 8 ore de Cairo. Scopul a fost sa ajute populatia de beduini, pe care i-a pus la treaba: au facut casute din pamant si roca de sare, paturi din ramuri de palmieri. Aici telefoanele si electricitatea sunt interzise, lumina vine de la lumanari, iar racoarea de la briza.
Dar in afara de turism aici se face si moda : 50 de femei din Siwa brodeaza pentru Siwa Creations si Ermanno Scervino, iar hainele originale ajung pe podiumuri din Milano si se vand in magazine din Roma, Paris si Londra.
Neamatalla e fondatorul EQI, companie din Cairo care are ca scop dezvoltarea regiunii. Si el a dovedit ca luxul si ecologia pot merge mana in mana la Adrere Alemellal (“munte alb” in berbera), iar ideea nu a fost un accident, ci rezultatul unor eforturi de o viata, punctul culminant al unui mod de a gandi, spune Mounir. In privinta vizitatorilor nu si-a facut griji, a stiut ca vor veni. Si chiar vin oameni care cauta experiente noi si vor sa vada cum e sa traiesti in mijlocul desertului.
Mounir a vizitat Siwa pentru prima oara in 1996, dar zona era o oaza importanta si acum mii de ani, cand gazduia unul dintre cele mai consultate oracole, pentru care Alexandru cel Mare a organizat o expeditie speciala. Ironic sau nu, acum doi ani ecolodge-ul se afla pe locul 2 pe lista celor mai bune statiuni “verzi”, realizata de Conde Nast.
Mounir spune ca pentru el luxul inseamna liniste interioara si bucurie pe care sa le imparti cu ceilalti. Ceva ce el nu-si poate permite, pentru ca lucreaza la a doua statiune de acest fel, Qara, sora mai mica a Siwa.