De la aeronave la sistemul bancar

Se spune ca, inca de la o varsta foarte frageda, fetele viseaza la o cariera petrecuta in mijlocul reflectoarelor, al podiumurilor de prezentare si al decorurilor fastuoase. Insa, dupa atatia ani de feminism, visurile au inceput sa se mai schimbe. De pilda, Carmen Popa, directorul retelei teritoriale de la Banca Tiriac, a visat sa construiasca aeronave. Asa de pasionata era de domeniu, incat nu intrezarea decat doua variante pentru viitorul ei profesional: industria romaneasca de aeronautica sau compania Tarom. Firesc, a urmat cursurile Facultatii de Aeronave din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti, dupa care s-a pregatit sa-si inceapa viata in preajma avioanelor.

“Din pacate, dupa Revolutie, aeronautica romaneasca nu a prea mai reusit sa se ridice de la sol, dar eu nu m-am putut dezice asa usor de avioane, astfel incat m-am orientat tot in domeniu, spre o companie care a incercat sa puna pe picioare un serviciu de zboruri charter pentru oamenii de afaceri”, spune Carmen Popa. Proiectul era insa prea ambitios pentru vremea aceea, ceea ce a dus la inchiderea operatiunii, dupa patru ani.

In acel moment, dupa o evaluare “la rece” a situatiei, Carmen Popa si-a pus la pastrare diploma si gandurile despre aeronave intr-un sertar si a ales un alt domeniu – resursele umane. A fost director de resurse umane la firma NEI, dupa care a debutat in sistemul bancar, ocupand aceeasi functie la Demirbank Romania, timp de patru ani, pana in 2001.

In acel an a avut loc inca o schimbare – a “carmit” catre business development in cadrul Holdingului Tiriac, iar apoi la Banca Tiriac, unde se afla si acum. Mai precis, coordoneaza cele 67 de unitati operationale ale bancii si are in subordine circa 800 de oameni, ceea ce pare totusi sa nu o streseze foarte mult: ce-i drept, are pe masa o ceasca de ceai de sunatoare, dar nici un alt semn nu tradeaza prezenta vreunei incordari. “Ma ocup si de tot ceea ce inseamna dezvoltarea de sucursale – identificarea de noi locatii, posibilitati de afaceri si parteneriate, canale de distributie, de fapt de tot ceea ce implica dezvoltarea unei afaceri.”

Spune ca trecerea de la resurse umane la business development i s-a parut foarte fireasca pentru ca, un bun director de resurse umane este in acelasi timp si un bun manager, avand in vedere ca trebuie sa cunoasca in amanunt toate mecanismele companiei pentru care lucreaza. “O greseala care s-a perpetuat ceva vreme in Romania a fost faptul ca directorii de resurse umane erau considerati ca avand un simplu rol administrativ si nu ca si contributori activi la strategia si managementul unei companii. Din fericire, in ultimii ani, perceptia asupra rolului directorului de resurse umane a inceput sa se schimbe. Astazi resursele umane sunt implicate in decizii de afaceri, iar companiile pun tot mai mult accentul pe echipa si pe valoarea angajatilor. Iar resursele umane tocmai asta fac – te ajuta sa formezi o echipa performanta si sa obtii impreuna cu ea nivelul maxim de potential”, spune Carmen Popa.

Desi vorbeste cu pasiune despre acest domeniu, nu regreta schimbarea de directie pentru ca e sigura ca si-a gasit vocatia in business development. Nu o sperie nici povestile (uneori de groaza) care circula prin mediul corporatist in legatura cu dificultatile de adaptare ale femeilor intr-un mediu vazut ca exclusiv masculin. “Ca femeie, nu simt nici o diferenta. Relatiile mele cu colegii din top management sunt foarte naturale si nu m-am lovit niciodata de vreo discriminare. Ca sa fiu sincera, de fapt, femeile genereaza ceva mai multa simpatie si, poate, respect, asa ca nu am avut parte de nici o experienta negativa in nici una dintre organizatiile unde am lucrat.”

Partea preferata a slujbei este dezvoltarea activitatilor departamentului de care se ocupa. “Sunt o fire foarte antreprenoriala si tratez fiecare sucursala ca si cum ar fi o mica afacere – ceea ce si este, daca stam sa ne gandim ca toate aduc un profit si au o viata proprie.” E bucuroasa cand gaseste o locatie noua, vizibila, cand simte ca pune pe picioare o noua unitate, ca se dezvolta portofoliul de clienti (atat persoane juridice, cat si fizice). Iar confirmarea tuturor calculelor, estimarilor si eforturilor vine cand locatia respectiva incepe sa aduca profit.

Fuge de rutina, de monotonie, de lucrurile repetitive care i se par obositoare. Nu-i place nici cand se loveste, in cazul subordonatilor si al colaboratorilor, de lipsa de implicare si de indiferenta.

“Cred ca toti trebuie sa luptam cu autosuficienta, care e cel mai mare dusman al unei persoane si al unei companii. In primul rand, trebuie sa luptam cu noi insine, ca sa nu ne lasam doborati de lipsa de energie si de ambitie, de atenuarea spiritului combativ.”

Desi nu s-ar descrie ca o “workaholica”, recunoaste ca, in circa 13 ani de cariera a taiat foarte mult din timpul liber, dar nu vede acest lucru ca pe un sacrificiu, pentru ca este indragostita de ceea ce face si niciodata nu pierde totusi echilibrul dintre munca si timpul pentru sine.

“Cred ca, daca vrei sa faci cariera, sa ajungi undeva, trebuie sa faci incontinuu un efort suplimentar. Toti marii artisti au lasat o parte din ei in capodoperele lor, asa ca mi se pare normal ca, atunci cand construiesti ceva, o parte din tine sa se regaseasca in rezultatul final.” Spune ca si acum se conduce dupa indemnul cu care a trimis-o mama la scoala, in clasa I. “Trebuie sa tintesti premiul I, pentru ca doar primul conteaza. Nimeni nu-si mai aduce aminte de locurile 2, 3 sau 4”.

Si, tocmai pentru a tinti cat mai departe, la un moment dat in cariera, Carmen Popa a simtit nevoia completarii studiilor cu o educatie solida de business. Astfel ca a absolvit un Executive MBA la ASEBUSS, organizat impreuna cu Universitatea Washington din Seattle. “Desi stiam din momentul inceperii programului MBA ca imi voi imbogati cunostintele dobandite in viata de business de zi cu zi, nu credeam ca va avea un impact atat de puternic asupra modului de a gandi, de a analiza si de a lua decizii. Mi s-au deschis noi orizonturi si am devenit mai increzatoare in viitorul pe care mi l-am ales.”

In final, e de parere Popa, totul se reduce la un adevar vechi de cand lumea – trebuie sa-ti placa ceea ce faci, pentru ca asa nu-ti impui sacrificii sau constrangeri, ci totul vine de la sine, iar ceea ce unii ar denumi o nesfarsita cursa cu obstacole si o lupta crancena cu deadline-urile este, pentru pasionati, doar un sir de provocari care te mentin in forma.

Prin urmare, nu regreta lipsa unei vacante intre Craciun si Revelion: “La noi este perioada cea mai aglomerata, cand toti clientii sunt in plina activitate, asa ca nu-mi fac mari planuri. Vreau doar sa ajung undeva la munte, de Revelion”.

Si, chiar daca nu o sa aiba timp sa mearga prin tarile calde la final de 2005, marturiseste ca cel mai mult ii place sa calatoreasca.

“Imi place sa umblu mult atunci cand ma aflu in strainatate, sa ma uit la cladiri, la monumente, la statui, la vitrinele magazinelor – la tot ceea ce-mi poate oferi o placere estetica.” Cu toate acestea, nu se incadreaza in profilul tipic al turistului de gen feminin, in sensul ca nu e un fan al shopping-ului: “Magazinele mari si forfota ma obosesc, iar cumparaturile sunt pentru mine mai mult o datorie. In plus, nu ma consider o – ma imbrac dupa cum imi dicteaza gusturile proprii, nu moda momentului”. Recunoaste ca, daca industria modei si a produselor cosmetice ar avea numai clienti ca ea, viitorul lor nu ar fi prea roz.

Ii mai place sa mearga la cinematograf, la filme care au un mesaj, si sa citeasca, dar carti mai deosebite, care te pun pe ganduri. Nu i-a placut “Codul lui Da Vinci”, pe care l-a gasit fortat si nu foarte bine scris si e dezamagita de ultimele eforturi ale lui Coelho, pe care are impresia ca “le produce” pentru a-si satisface publicul aglomerat. “Imi face placere sa ma intorc la cartile copilariei, pe care le recitesc cu alti ochi. De pilda, tocmai am recitit de Ionel Teodoreanu si mi-a placut enorm. Le savurez acum altfel decat atunci cand eram copil.”

Daca timpul liber si-l investeste in calatorii si lecturi, banii merg inspre imobiliare si, mai nou, spre bursa. “Am inceput acum vreo doua luni si am avut un castig destul de mare, chiar daca suma investita era mica, pentru ca ma gandisem sa risc doar atatia bani cat nu mi-ar parea rau sa pierd.” Spune ca e un domeniu fascinant si cu mare potential, dar pentru investitii inspirate e nevoie de timp, de atentie si de suportul unui broker profesionist.

Cat despre economie in general, a observat un trend crescator in ultima vreme, despre care crede ca va continua. “In opinia mea, cei care se vor indrepta catre productie si servicii vor avea de castigat pe termen mediu si lung. Ce-i drept, acum cele mai mari si mai rapide castiguri provin din real-estate, dar va ajunge si acest domeniu la saturatie si e bine de stiut ca orice investitii de natura speculativa nu dau randament pe termen lung.”

Se numara printre putinii manageri care nu raspund la intrebarea “Unde va vedeti peste zece ani?” E de parere ca zece ani inseamna o perioada mult prea lunga pentru Romania, in situatia actuala, si ca 3-5 ani ar fi un orizont mai realist. “In cinci ani ma vad tot in sistemul bancar, punand umarul la dezvoltarea noii entitati (Banca Tiriac este in proces de fuziune cu HVB Bank, n.r.), care se afla in momentul de fata pe locul trei in sistemul bancar, dupa calculele noastre.”

Pana una-alta, se gandeste la abordarea unui alt gen de culmi – a inceput sa ia lectii de schi si spera ca de Anul Nou sa isi perfectioneze cunostintele.

Gastronomie