De ce trag clopotele, Zaiet?
De ce trag clopotele, Zaiet?
“Nu zaiet, pagadi!” sunt singurele cuvinte in limba rusa care imi vin acum in minte. A, si “Ia liubliu tibea” (“Te iubesc”). Dar daca ma mai duc de vreo trei ori in “Déja vu”, chiar sunt sanse sa invat rusa, pentru ca localul, plasat in buricul Bucurestiului, pe Magheru, este plin de oameni care vorbesc limba lui Tolstoi. Din nefericre, intrarea in club este destul de ascunsa – din cauza unor schele -, asa ca este foarte probabil sa cautati un pic “poarta iadului”.
Rai nu poate fi, pentru ca totul iti inspira obraznicie, distractie extrema. Deh, ca-n Rusia.
De cum intri ai o mare surpriza: incepe brusc galagia. Si asta in ciuda faptului ca localul era aproape gol la ora aceea (rusii s-or trezi mai tarziu…). Sunetele veneau de la bar, de unde, de bucurie ca am calcat pragul localului sau, un barman a inceput sa loveasca un clopot. In prima faza nu am inteles ce se intampla, dar un prieten – care mi-a recomandat acest club – m-a lamurit: “Asa e la astia…”.
Bucurie, bucurie, da’ de ce se manifesta rusii asa nu am inteles, dar, de ce sa nu recunosc, am fost flatat, ca, din cate credeam, clopotele bat pentru noi de vreo doua ori in viata: la nunta si la… Doamne fereste!
Localul are mai multe incaperi, majoritatea destul de intunecate, probabil pentru a se pastra atmosfera de batranesc, desuet inspirata de “scenografie”: pereti usor scorojiti (intentionat), tablouri de pe vremea babuskii (na, ca mi-am mai amintit un cuvant in rusa!), totul insa aranjat cu pricepere.
Barul se afla in stanga intrarii, este mare, are si samovar (ca doar nu era sa lipseasca un asemenea obiect), dar si bauturi de tot felul. Mesele de la intrare sunt foarte inalte, scaunele asisderea, iar chelnerii si picolitele scunde.
Distractia incepe cand iti este adus meniul, cu coperte rosii, pe care scrie (in ruseste) “Pasaport”. Unul bolsevic, dar plin de cocteiluri bizare, colorate, gustoase. Iar daca preferati o alta bautura, rugati persoana care va insoteste sa ia totusi un cocteil, pentru ca spectacolul oferit de barman e chiar interesant. Omul invarte, suceste, strica, repara, varsa si intinde de te ameteste! Iar cand vin rusii incepe viata: se aude kazaciokul, curge taria, se trantesc pahare…
“Ia ne panimaiu” (“nu inteleg nimic”) iti vine sa spui mai mereu cand esti in Déja vu, in schimb, cei care te servesc pricep tot ce le zici, desi nu-s de pe aici. In ciuda nebuniei, localul este chiar select, bine decorat si primitor, iar preturile, desi destul de mari, nu te deranjeaza.
Iar daca tot le treceti pragul, cereti-le rusilor niste coltunasi “de-ai lor” si un cocteil care se consuma numai din pozitia “stand in cap”. Ele sunt vedetele clubului Déja vu. Iar voi veti fi invitatii de onoare, pentru care se trag clopotele…
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
