De ce sunt enervanti elvetienii

Am mai scris despre Elvetia, dar, cum nu inceteaza sa ma uimeasca, am ajuns la concluzia ca mai merita un articol, macar pentru motivul ca au cele mai curate trotuare, cei mai politicosi si calmi soferi si, poate, cele mai frumoase magazine de decoratiuni din lume.
Toate astea sunt de-a dreptul impresionante, dar si teribil de enervante, de la un moment dat. Tin minte ca, de curand, un coleg a petrecut cateva zile in Barcelona si, cand s-a intors, l-am intrebat ce parere i-a facut orasul. La care el raspunde innegurat: “Mai, Gaudi ala e ok si stradutele sunt frumoase, dar ce tare m-am enervat cand am vazut ca multe chestii la ei sunt mult mai ieftine decat la noi!”.
Fara sa generalizez, acelasi lucru m-a izbit si pe mine in Geneva, Z?rich etc.
Si ma refer in primul rand la acele bunuri absolut necesare in viata unui om: hainele frumoase. Cum e posibil sa pot cumpara din Geneva o pereche de jeansi de designer la un pret mai mic decat as plati in Bucuresti pentru un model din colectia 2004 a unei marci asa-si-asa? Cum e posibil sa gasesti atatea jachete, costume, sacouri, pulovere frumoase si originale la preturi care aici n-au mai existat de vreo 5 ani? De ani buni, aud acelasi refren: “Trebuie sa ne aliniem la preturile din vest”. In multe privinte, am facut exces de zel si ne-am supra-aliniat, avand in vedere ca un elvetian care castiga de vreo 10 ori mai mult decat mine isi cumpara haine si alte chestii la preturi mult mai mici.
Mai e ceva care ma enerveaza la Geneva – pe la ora pranzului, cand Bucurestii se transforma intr-un iad de claxoane, ambuteiaje, accidente, injuraturi si, in general, tone de nervi, la elvetieni lumea se plimba visatoare si relaxata pe stradute, molfaind la un sandvis cu chestii super sanatoase si organice prin el, mai intra in cate un magazin si mai bea cate o cafea pe terasa, ca sa treaca pauza de pranz. Iar traficul e aproximativ inexistent – putinii soferi care ruleaza pe strazi au aerul ca nu se granesc sa ajunga nicaieri (spre deosebire de disperatii nostri care, judecand dupa cum se agita, sigur pierd avionul sau li s-a rupt apa).
Tot la elvetieni cred ca am vazut cel mai mare numar de mosnegi si babe imbracati la patru ace, iesind la cumparaturi si la restaurant. Daca ai cam 80 de ani si iti mai arde sa te rujezi, sa-ti legi perlele de gat si sa-ti iei sotul la o sedinta de shoe-shopping si apoi cina romantica, mi se pare ca intr-adevar e totul ok si ca traiesti intr-o societate normala. Nu mai fac paralela cu ai nostri, ca sa nu ma repet si pentru ca orice tentativa de comparatie e inutila si de-a dreptul ridicola.
Nici nu ma intereseaza daca se spioneaza intre ei, daca au niste reguli tiranice de convietuire si daca traiesc vieti “sedate”, cum a spus cineva. Cand vezi curatenia de pe strazi si respiri aerul parfumat, nici ca te mai intereseaza. E drept ca pot fi putin exagerati, dupa cum imi povestea cineva, care fusese martor la un accident: un elvetian bine-dispus (probabil ca de fapt era emigrant, pentru ca n-am prea vazut elvetieni get-beget “binedispusi”) traverseaza printr-un loc nepermis cu sticla de bautura in mana si e lovit, nu grav, de o soferita, care, panicata, suna imediat la politie. Victima sade pe carosabil incercand sa se dezmeticeasca si contempland zecile de cioburi. Un elvetian pe la vreo 20 de ani, punker, cu par verde, cercei si alte ornamente, trece pe langa scena accidentului, se opreste langa victima, se apleaca preocupat si incepe sa adune toate cioburile. Curata luna toata zona, dupa care arunca totul la cos si pleaca fericit.
Probabil ca si la noi s-ar fi putut intmpla asa ceva. Numai ca, dupa toate probabilitatile, tanarul cetatean s-ar f i aplecat si ar fi subtilizat portofelul victimei.

Gastronomie /DESPRE LUME SI VIATA