De ce au castigat grecii campionatul European

“Nu stiu daca avem sanse sa ajungem in finala. Oricum cel mai important este ca toti jucatorii si-au facut treaba”, imi spunea pe perioada Campionatului European de Fotbal de luna trecuta un grec aflat la una dintre numeroasele terase din oraselul Corfu, din insula cu acelasi nume, situata la randul ei undeva intre Grecia, Albania si Italia.

Intr-adevar, acesta este cuvantul de ordine pe aceasta mica insula (640 de kilometri patrati, a doua ca marime intre insulele Ionice). Toata lumea isi vedea de treaba, fie ca este vorba de taximetristii care nu mai stiu cum sa faca sa te ajute cu bagajele atunci cand iesi din aeroport sau din hoteluri si pana la batraneii cu fata zbarcita care calaresc niste magari apasati parca de prea greaua povara.

“Nici nu se poate altfel decat sa ne facem fiecare treaba cat putem mai bine, caci la noi din octombrie si pana in primavara nu se mai intampla nimic pe insula. Nu avem nici un fel de industrie, nu se produce nimic, turismul este singura activitate”, explica un taximetrist pe care cu greu l-am gasit in nebunia generala ce a urmat calificarii Greciei in fazele superioare ale campionatului european, dupa ce tocmai eliminase Franta, fosta campioana europeana.

“Castig destul din meseria de taximetrist. Uite, masina asta mi-am cumparat-o din banii pe care i-am strans in ultimii doi ani. Am dat pe ea mai bine de 20.000 de euro”, spune el aratand spre bordul limuzinei Mazda6 pe care o folosea pentru activitatea de taximetrist.

Intr-adevar, pe insula sunt doar 110.000 de locuitori, din care 35.000 locuiesc in “capitala” Corfu Town (sau Kerkyra, pe greceste, de la numele nimfei Korkira, cea de care s-a indragostit Poseidon, zeul marilor si pe care a rapit-o si a adus-o pe aecasta insula). In schimb numarul vizitatorilor depaseste in fiecare an un milion, veniti aici pentru a admira “amestecul cultural”. Cand nu joaca cricket sau beau “ginger beer”, corfiotii (am aflat ca aceasta este denumirea pe care o prefera locuitorii insulei) beau cafea greceasca in cafenelele frantuzesti amplasate pe stradute inguste care aduc aminte de cele din Venetia (insula este situata la doar 75 de kilometri de “calcaiul” cizmei italiene).

Venetienii au fost cei care prin secolul 15 au construit o fortareata care inca se mai afla in picioare fiind una dintre principalele atractii turistice ale zonei si tot ei au platit bani grei pentru ca grecii sa planteze maslini “cultivabili” in locul celor salbatici. Cinci sute de ani mai tarziu, insula Corfu este impanzita la tot locul de maslini.

Spiritul mediteranean este la randul sau bine reprezentat in Corfu. Oameni vorbind foarte tare si toti deodata, cel putin la o prima vedere . In orice caz, foarte amabili, dispusi oricand sa discute cu tine orice nimicuri la o cafea la pranz sau la un vin mai spre seara.

Si aveti din ce alege in materie de vinuri. Kakotrigis (vin alb, dulce si sec), Petrokoritho (vin rosu sec) si Moschato (vin alb “lejer”, de vara), toate acestea vor face sa alunece mai usor oricare dintre felurile de manare din bucataria corfiota, care are puternice influente siciliene, venetiene, frantuzesti sau chiar britanice.

Tavernele, plajele linistite sunt tot atatea plusuri ale zonei. Marea fara valuri si apa mult prea sarata sunt insa tot atatea dezvantaje pentru cineva crescut la malul Marii Negre. Din fericire, multe dintre hotelurile din zona aveau si piscina proprie.

Si inca ceva, pentru 30 de euro puteti face o plimbare de 15 de minute cu parasuta trasa de salupa, iar de la 19 metri inaltime mai mult ca sigur ca lucrurile o sa vi se para mai roz. Iar daca vreti sa faceti si o repriza de schi nautic, intrebati de Nikos, care stie foarte bine romaneste; doar a facut facultatea in Romania si a jucat volei la Dinamo. O sa fie usor sa-l recunoasteti, are la borseta o insigna cu federatia romana de volei.

ionut.bonoiu@zf.ro

Gastronomie