Dan Zamonea: O firma este ca un organism

A schimbat multinationalele pentru ca a fost convins. De treisprezece ani este vanat de agentiile de head-hunting, iar in prezent conduce operatiunile locale ale gigantului farmaceutic elvetian Hoffmann La Roche.
Elvetienilor li s-a alaturat in 2001, in pozitia de country manager. In acea perioada, compania activa numai la nivel de reprezentanta. Din 2005 insa, este director general Roche Romania, sarcina loc usoara, daca e sa tinem cont de faptul ca raspunde de operatiunile numarului doi pe piata din Romania.
“Am ajuns la Roche prin head-hunting. Am fost abordat de catre o firma de profil, dupa care m-am intalnit cu actualul meu sef, director regional pentru Europa Centrala si de Est. Acesta m-a intrebat daca vreau sa vin la Roche. I-am spus ca nu am suficienta experienta in domeniul farma si mi-a spus ca nu e nici o problema, pentru ca o vei dobandi”, marturiseste Dan Zamonea.
Anul in care a venit in echipa Roche coincide cu cel in care Warner-Lambert, compania la care lucra inainte de acest moment, a fost achizitionata de Pfizer. La Warner-Lambert a lucrat la divizia de OTC-uri (medicamente eliberate fara prescriptie medicala).
Isi caracterizeaza munca drept o continua provocare si spune ca industria farmaceutica este un domeniu in care este o placere sa lucrezi din punct de vedere moral. “Sa ajuti oamenii este un scop nobil. Si merita, din punctul acesta de vedere sa lucrezi”.
Cu toate acestea, nu toate intamplarile cu care se confrunta zi de zi sunt dintre cele mai fericite. “Intalnesti si povesti triste, intalnesti pacienti care vin si iti spun ca sotul sau sotia sunt bolnavi , ca nu mai au nicio sansa, ca sunt dispusi sa faca orice pentru a-i salva”.
Dar spune ca toate se justifica in momentul in care simte ca munca pe care o face poate contribui la salvarea vietii unui om.
“Este o lupta continua, de multe ori castigi, de multe ori pierzi, important este sa continui. Este batalia pentru viata si face parte din instinctul de supravietuire nativ al omului si daca poti sa ajuti, eu cred ca merita”. Inainte de Warner-Lambert, recunoaste ca a lucrat in industria frumusetii, la Colgate-Palmolive, una dintre primele multinationale din Romania.
“In 1992, Colgate si Coca-Cola au fost primele companii straine care au deschis operatiunile in Romania si paradoxal am avut de ales intre cele doua. Am ales Colgate, fiind domeniul frumusetii si al sanatatii. Este mai interesant”.
A lucrat aici timp de mai multi an in pozitia de director adjunct de vanzari, timp in care compania a ajuns numarul unu in Romania.
“De la Colgate am plecat din cauza oportunitatilor. Colgate a fost in primul rand o scoala foarte buna pentru mine. Era in perioada in care imi faceam MBA-ul, unul dintre primele generatii de MBA din Romania. In acest timp am fost recrutat de Colgate si a fost interesant deoarece ma duceam la cursuri si a doua zi aplicam ceea ce invatam acolo sau invers, ceea ce invatam la Colgate povesteam la cursuri”.
La Colgate spune ca s-a dezvoltat o “pleiada” intreaga de specialisti care, dupa aceea, s-au “raspandit” la alte firme. “A fost o adevarata pepiniera. Sunt colegi care lucreaza la Colgate ca directori de marketing-productie in Ungaria, Polonia, ca directori de IT in Irlanda sau pentru toata Europa. Sau chiar directori la alte firme de cosmetice din Romania”.
In momentul in care a renuntat la Colgate, marturiseste ca in Romania nu prea erau oportunitati de cariera, dar cu toate acestea a refuzat o oferta care a venit din strainatate. A trecut la Warner-Lambert tot printr-o agentie de head-hunting si a avut de ales intre o companie de medicamente si una de tigari. A ales-o pe prima cu toate ca pachetul era mai tentant la cea de tigari, spune uitandu-se la pachetul de tigari de pe masa si zambind. “Am ales o companie care vinde sanatate”.
De treisprezece ani lucreaza in multinationale, dar la Warner-Lambert a acoperit cea mai mare zona, in care, printre altele, sunt incluse fosta Iugoslavie, Albania, Bulgaria, Moldova, Gibraltar, Islanda si tarile caucaziene. “La Warner-Lambert mi-am largit foarte mult orizontul cunoasterii, intrand in contact cu diferite culturi, diferite civilizatii. In Bosnia am deschis afacerea in ’96, la doua luni dupa ce s-a terminat razboiul. Prima calatorie a mea la aeroport a fost printre tancuri si jeep-uri si blocuri distruse, si pete de sange care inca se mai stergeau pe ici pe colo. Au fost intr-adevar experiente interesante”, rememoreaza Dan Zamonea.
Trecerea in echipa elvetienilor a fost facilitata de colectivul pe care l-a gasit, “foarte tanar si cu o cultura de familie”.
“O companie multinationala este ca un ‘ministat’, in care, daca nu exista reguli si legi bine stabilite care sa sprijine activitatea, atunci acestea trebuie create”.
Cu multa munca a adus compania printre cele mai mari din Romania. “Intr-o multinationala se munceste foarte mult, nu se pierde timpul. Principala noastra problema este ca nu avem o viata personala, ajungem sa ne identificam cu compania”.
Dar tine sa precizeze ca nu a facut acest lucru singur. “Totul depinde de oameni. O firma este ca un organism. Atata timp cat creste, traieste. In momentul in care incepe sa scada, este pe moarte”. De aceea, pentru o companie din orice domeniu principalul obiectiv trebuie sa fie obtinerea de profit.
“In domeniul farmaceutic realizarile sunt concrete si de cele mai multe ori se contabilizeaza in numarul de pacienti pe care reusesti sa-i salvezi sau sa le prelungesti viata. Sunt povesti care te fac sa mergi mai departe si care iti aduc satisfactii.”
Cum a reusit sa treaca peste obstacolele pe care le-a intalnit de-a lungul carierei? “Nu exista obstacole. Exista doar probleme care se rezolva. Mai usor sau mai greu, mai devreme sau mai tarziu”, spune Dan Zamonea.
Meseria l-a purtat prin multe tari, dar cel mai mult l-a impresionat Columbia.
“Lasand la o parte natura, cultura, civilizatia, in Columbia m-a impresionat intensitatea cu care oamenii isi traiesc viata. Exista o oarecare similitudine cu pacientii bolnavi de cancer. Nu stiu daca maine vor mai trai sau nu. Si atunci isi traiesc fiecare clipa indiferent de nivel social, de venituri, de avere – toti se bucura de clipa in cultura lor. N-am intalnit nicaieri o tara sau o cultura care sa traiasca cu o mai mare intensitate”.
Admira oamenii care reusesc intr-un fel sau altul sa influenteze destinul altora. “Personalitatea care m-a impresionat cel mai mult a fost Petru cel Mare. Este cea mai marcanta figura din istoria Rusiei si cel care a dovedit ca poate sa transforme destinul unei natiuni, sa-l traseze pe urmatorii patru-cinci sute de ani”.
Cat despre hobby, spune ca are unul foarte costisitor: colectionarea de arme medievale. “Colectia mea cuprinde in general sabii si pistoale. Cea mai valoroasa piesa a colectiei mele din punct de vedere sentimental a fost un pumnal, cu otel de Damasc, vechi de vreo doua sute de ani, cumparat din Dubai”.