Daca nu pilot de vanatoare, atunci bancher

A vrut sa fie pilot de vanatoare, insa a ajuns sa implementeze proiecte de afaceri pentru banci in tari din intreaga lume.

Cu toate acestea, a zburat in intreaga lume pana cand a simtit nevoia sa “ramana la sol”. In Romania, Haris Hanif, 43 de ani, a venit sa conceapa si sa dezvolte divizia locala de consumer banking a celui mai mare grup olandez, ABN Amro.

Dupa un an de la venirea in Romania, Hanif vorbeste despre o noua strategie de dezvoltare, mai agresiva, intrucat lucrurile au mers mai bine decat se astepta. Nu planuieste insa sa ramana aici mai mult de trei-patru ani, timp in care divizia de consumer banking a ABN va fi consolidata.

“Nu m-am gandit inca ce o sa fac dupa asta, insa nu cred sa raman in Romania mai mult de trei-patru ani. Mie imi place sa initiez proiecte, iar dupa ce ajung la maturitate, caut o alta provocare. Nu ma intereseaza neaparat luxul oferit de locul in care voi ajunge, ci mai ales oportunitatile”, spune Haris Hanif.

Astfel a ajuns si in Romania, la inceputul lui aprilie 2004, dupa ce fusese contactat de ABN Amro in decembrie 2003. “Pe atunci lucram pentru Citibank in Cehia, insa proiectul celor de la ABN mi s-a parut foarte interesant si am venit imediat. Practic, pe 29 martie eram in Cehia, iar pe 1 aprilie la Bucuresti. Nu am avut nici o zi de concediu. Desi nu fusesem niciodata in Romania, lucrasem cu oameni de afaceri romani si mi s-a parut o oportunitate”, povesteste Hanif.

In Cehia a ajuns dupa ce a simtit ca, poate in mod ciudat, zburase destul si avea nevoie de o viata mai linistita.

“Inainte imi petreceam 80% din timp, respectiv 22 de zile pe luna, calatorind prin lume si lansand afaceri. Eram foarte obosit si simteam nevoia sa ma stabilizez undeva. Astfel am ajuns sa lucrez in Cehia”.

Dupa venirea in Romania prima problema care a aparut in legatura cu proiectul ABN a fost dificultatea atragerii oamenilor cu experienta din strainatate. “Romania are o problema majora de imagine, de perceptie. Cand angajam oameni trebuia sa le explic despre ce e vorba, sa-i conving sa renunte la ideile preconcepute”, spune Hanif. Astfel a ajuns acum sa se simta mai mult roman, pentru ca “vorbesc atat de mult despre Romania strainilor”. Oricum, spune ca ii place mult aici. Experienta din Romania nu este insa ceva nou pentru un bancher a carui cariera este construita pe lansarea de afaceri.

“Am sentimentul de deja vu – ca am mai vazut totul odata, intrucat cu asta ma ocup. De aceea sunt si atat de increzator”, spune Hanif fara nici o urma de indoiala. Dupa cum apreciaza, increderea i-a fost confirmata in rastimpul de cand a venit aici. La fel ca toti expatii, spune ca romanii nu sunt deloc lenesi.

“Oamenii sunt cel mai important capital al Romaniei. Sunt oameni foarte energici si deschisi. Tinerii romani sunt o specie diferita si am acelasi sentiment pe care il aveam in Asia, cand lucram cu tinerii de acolo”. Mai mult, ii place sa se considere un formator de “talente locale”, aplicand o politica nediscriminatorie atunci cand isi alege viitorii colaboratori. Spune ca pentru el conteaza mai putin studiile sau blazonul familiei, ci mai importanta este dorinta de a realiza ceva. “Imi amintesc de un tanar care, atunci cand l-am angajat nu parea sa aiba nimic deosebit. Provenea dintr-o familie saraca din Pakistan si terminase o facultate. Acum a ajuns sa conduca o banca”.

Conceptia lui despre “loialitate” pare sa fi fost modelata de stilul de viata si de multitudinea de locuri in care a calatorit. “Nu cer oamenilor sa ramana vesnic alaturi de mine. Conteaza mai mult sa faca o treaba buna in continuare, oriunde se duc. Astfel consider ca sunt loiali si ramanem prieteni”.

Cariera atat de agitata se impaca insa fericit cu pasiunea pentru sport. Unul linistit, desigur. Dar linistit nu inseamna neaparat si relaxant.

“Cred ca, in mare, sunt doua tipuri de jocuri: pentru unul ar fi reprezentativ tenisul, in care lupti direct cu adversarul si incerci sa-l alergi cat mai mult, pana cedeaza. Pe de alta parte, golful este genul de sport in care joci impotriva ta, iti impui tu un anumit obiectiv pe care trebuie sa-l realizezi si apoi sa-l imbunatatesti. Pentru asta ai insa nevoie de multa rabdare, iar golful iti ofera multa autodisciplina si stapanire de sine”.

Si golful este ceea ce cauta, pentru ca simte ca i se potriveste si il poate ajuta in viata de zi cu zi. “Imi place foarte mult golful. In Pakistan jucam si cricket, si squash. Aici insa, nu am cu cine sa joc asa ceva. Ma rezum astfel la a juca golf”. Desi cunoaste cateva circuite de golf in Romania, nici unul nu corespunde standardelor. Motivul? O partida de golf inseamna de obicei opt-noua mile de mers, ceea ce depaseste cu mult capacitatea celui mai mare circuit romanesc.

“Stiu multi expati care joaca golf, dar aici nu au unde. Exista si aici circuite de golf, dar sunt mici, de opt-noua gauri, fata de 18 gauri, cat are un teren adecvat. Se vede ca oamenii s-au straduit, insa trebuie investit mai mult”, apreciaza el, aducandu-si aminte ca in Cehia erau cateva circuite de golf foarte frumoase. Chiar daca in Romania nu ai ocazia sa mergi atat de mult la o partida, golful ramane insa sportul preferat.

Cum nu a avut parte sa piloteze un avion zi de zi, se multumeste cu placerea de a conduce masina…mai ales in calatorii de sute de kilometri.

“Imi placea foarte mult sa conduc. In Dubai obisnuiam sa merg in fiecare week end sa joc golf, iar asta insemna cateva sute de kilometri de condus. In Romania este teribil de condus, in special din cauza gropilor”.

In Dubai conducea un BMW 740, iar in Cehia a avut un Mercedes E 240. Acum are un Passat, primit de la banca, de care este multumit, dar nu mai regaseste placerea de a conduce ore in sir. “Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu am o problema cu masina, ci cu drumurile”, spune fara nici un menajament pentru strazile noastre. Este gata totusi sa faca o investitie intr-o masina personala, pe care sa o sacrifice pe drumurile noastre. Primul gand a fost, bine-nteles, un off-roader, si inca unul dintre cele mai mari.

“Initial imi doream un off-roader de la Nissan. Acum insa imi place foarte mult modelul CLS de la Mercedes. Nu stiu de ce nu mi-am cumparat inca unul, probabil pentru ca nu am reusit sa-mi fac timp “.

Traficul nu este mai rau ca in alte locuri, spune el, ba chiar se asteapta sa devina mai rau inainte sa vedem imbunatatiri. Asta pentru ca numarul masinilor creste repede, ceea ce se vede prin importuri, mai repede decat se dezvolta infrastructura. Nu uita sa sublinieze ca cererea pentru masini este sustinuta si de creditare, care este in fond un lucru bun.

Cand se gandeste la Bucuresti, primul gand merge la Singapore, unde autoritatile au impus la un moment dat o taxa de patru dolari pe zi pentru fiecare masina care dorea sa intre in capitala. Probabil ca se va ajunge la ceva asemanator si in Romania, crede el, si asta intr-un viitor nu foarte indepartat.

Cand a venit aici, familia – in formula restransa, respectiv sotia si baiatul – l-au urmat, iar acomodarea a fost si pentru ei usoara. Pentru asta ii considera responsabili tot pe romanii deschisi.

“Din cate stiu se simt destul de bine aici. Baiatul invata la Scoala Americana si si-a facut deja multi prieteni. Si el spune ca romanii sunt foarte deschisi. Sotia mea se ocupa cu organizarea de spectacole de moda; nu am intrebat-o cat de mult ii place aici, insa oricum nu putea sa se duca in alta parte, nu?”.

Pe de alta parte, cealalta parte a familiei a ramas in Orient, care inseamna astfel in continuare “acasa”.

“Familia mea – parintii si fratii – s-a mutat acum multi ani in Dubai. Daca ar fi sa vreau sa ma stabilesc undeva, m-as duce in Dubai, astfel incat sa fiu langa ei. Probabil o sa ma intorc acasa daca nu gasesc un alt loc care sa-mi placa atat de mult incat sa vreau sa raman definitiv acolo”. In privinta Romaniei nu s-a hotarat inca daca este locul pe care ar putea sa-l numeasca “acasa”. Mai are insa timp.

Nu m-am gandit inca ce o sa fac dupa asta, insa nu cred sa raman in Romania mai mult de trei-patru ani.

Oamenii sunt cel mai important capital al Romaniei. Sunt oameni foarte energici

si deschisi.

Stil de viață