Daca as vinde compania, as fi multimilionar, dar nu fericit

Cor Geertsma, CEO ISDC Holding, a venit in Romania la inceputul anilor ’90, ca participant la un proiect de specializare a managerilor si antreprenorilor din fostele tari comuniste, iar acum se simte aici ca acasa.
“Proiectul a fost initiat de un institut din Olanda si s-a derulat pe o perioada de sase ani, in care am vizitat majoritatea tarilor foste comuniste. Nu pot sa spun ca Romania m-a impresionat in mod deosebit, insa in momentul in care am hotarat sa dezvolt afaceri aici, am descoperit foarte multe lucruri uimitoare”.
Ideea de a aduce afacerea ISDC si in Romania i-a apartinut lui Marcel Anghel, actualul director pe Romania al companiei. “Pe Marcel l-am cunoscut in perioada de training pentru manageri pe care am derulat-o aici la inceputul anilor ?90, el fiind unul dintre oamenii care au participat la cursurile mele. Inca de atunci s-a creat o legatura mai deosebita deoarece amandoi lucram pe IT, iar cand, dupa cativa ani, m-a sunat si mi-a cerut ajutorul pentru a deschide o companie de IT in Romania, am acceptat”, isi aminteste Cor Geertsma.
Recunoaste insa ca la inceput nu a fost foarte implicat in dezvoltarea companiei din Romania, deoarece castiga deja milioane in Olanda, iar expansiunea pe plan extern nu era o prioritate. “Era o perioada foarte buna pe piata de IT, iar in Olanda oricine putea sa silabiseasca cuvantul computer putea castiga bani seriosi. Am acceptat ideea lui Marcel de a veni in Romania, pentru ca, in momentul in care m-a sunat sa-mi ceara ajutorul, mi-a spus ca are nevoie de experienta mea, si nu de banii mei”.
Desi acum are o afacere de cateva milioane de euro, lucrurile nu au stat intotdeauna la fel de bine. Cor Geertsma este absolvent al unei scoli de business din Olanda, avand ca specializare marketingul strategic si dezvoltarea afacerilor si, pana sa aiba propria afacere, a lucrat in diferite companii private.
Prima experienta profesionala a fost in cadrul Volkswagen, unde a fost analist marketing. “Faceam tot felul de cercetari de piata, insa slujba avand foarte mult de a face cu cifre si mai putin cu oameni, dupa doi ani si jumatate am plecat”. Urmatorul job, in cadrul concernului german Continental, a fost o experienta mult mai placuta pentru Geertsma, astfel ca a ramas patru ani.
“Am plecat de la Continental pentru ca Ericsson mi-a oferit un salariu dublu, desi pe un post mult mai mic. Cand esti tanar, vrei foarte multe lucruri, esti lacom si devii nerabdator. A fost o perioada in care castigam mult, conduceam o masina frumoasa, dar niciodata nu m-am simtit mai singur lucrand undeva. Toti angajatii companiei aveau aceeasi varsta si aceleasi aspiratii de castig, asa ca intr-un fel am fost pedepsit pentru setea de bani”, marturiseste olandezul.
Desi recunoaste ca a fost “nevoit” sa ramana in aceasta slujba timp de patru ani, in momentul in care un prieten, care avea o companie mica ce comercializa piese de schimb pentru vehicule militare, i-a propus sa lucreze pentru el, Geertsma a acceptat. “Aveam functia de sales manager si, timp de doi ani, am calatorit aproape peste tot in lume. Imi placea foarte mult ce faceam, insa exista o nepotrivire intre cultura lor organizationala si a mea, in sensul ca aveam idei diferite de ale lor despre cum se conduce o afacere”.
“Nepotrivirea de caracter” a condus, cum era de asteptat, la divort, astfel ca la 34 de ani Cor Geertsma se trezeste in strada, fara nicio sursa de venit si cu doi copii. “A fost momentul in care mi-am promis ca nu voi mai lucra niciodata pentru cineva. Acum e o poveste draguta, dar atunci eram ranit si pierdut. Atunci mi-am dat seama ca am o calitate pe care o aveam in toate slujbele – aceea de a vedea oportunitatile, de a identifica oamenii care le pot pune in practica si de a aduna acei oameni impreuna”.
Bazandu-se pe aceste calitati, Cor Geertsma a inceput sa puna pe picioare ISDC. A fost nevoie de patru ani pana s-a vazut prima “luminita”, iar lucrurile au inceput sa se miste. “In primii ani am fost de doua ori foarte aproape de faliment. A fost o perioada grea, dar partea buna era ca lucram pentru mine. La inceput nu aveam nici bani pentru curatenie la firma, asa ca in weekend, mergeam cu familia si faceam curat, deoarece voiam ca angajatii mei sa lucreze intr-un mediu curat”, marturiseste omul de afaceri.
Isi aminteste ca, in aceeasi perioada, conducea o masina Ford Sierra, veche de 12 ani, pe care cand o pornea, toata strada se umplea de fum, partea buna fiind ca avea totusi o masina.
Cor Geertsma nu se considera un manager, ci mai degraba, o persoana care reuseste sa identifice oportunitatile. “Eu nu sunt manager. Stiu unde voi fi in doi ani, dar nu ma pune sa organizez o afacere. Am nevoie de oameni capabili, in jurul meu, care sa puna lucrurile in miscare”. Olandezul recunoaste ca slujba e pentru el o pasiune, mai mult decat o obligatie, este chiar un mod de viata, prin care are posibilitatea sa cunoasca oameni noi in fiecare zi.
“Daca maine as vinde compania, as deveni multimilionar, dar nu as fi fericit. Trebuie sa fiu tot timpul ocupat, iar in companie, cel mai important rol al meu e sa mentin activitatea dinamica. Cred insa ca tot ce nu se misca moare, lucru care e valabil si in cazul companiilor”, declara Cor Geertsma.
Aceeasi cultura organizationala incearca sa o implementeze si angajatilor din Romania, dar recunoaste ca exista cazuri in care nu reuseste.
“Ne alegem cu atentie angajatii, pentru ca nu toti sunt potriviti pentru o relatie pe termen lung. Avem si situatii in care unii angajati pleaca, ceea ce e un lucru bun, pentru ca putem aduce sange proaspat. Daca nimeni nu ar pleca am fi o religie, nu o companie”.
Chiar daca munca e o pasiune pentru el, exista si momente in care simte nevoia sa se desprinda de tot si sa calatoreasca. “Cand merg in vacanta nu fac nimic, poate doar citesc. Sunt pasionat de cartile de calatorie, Paul Theroux fiind unul dintre scriitorii mei preferati. Am citit, de asemenea, cu placere, Codul lui Da Vinci”. Este pasionat de asemenea, de astrologie, de medicina veche si de mancarurile asiatice.
“Imi place mancarea delicata si de aceea nu sunt foarte atasat de bucataria romaneasca. Aici, din dorinta oamenilor de a fi amabili, mancarea este servita in cantitati uriase”. Este foarte incantat insa de unele vinuri romaneasti, pe care nu le duce niciodata in Olanda, pentru ca nu ar mai avea acelasi gust.
In ce isi investeste banii? Simplu – in propria companie. “Desi pentru unii poate parea o ruleta ruseasca, eu prefer sa investesc in ceva ce cunosc si pot sa controlez. Nu am incredere in alti oameni cand vine vorba de banii mei”. O alta directie pentru “investitii” sunt cumparaturile, Cor Geertsma recunoscand ca este mai pasionat de acest “domeniu” decat sotia lui.
“Cand eram tanar, am fost intr-o excursie la Londra si am stat cateva minute in fata unui magazin Armani, fara sa indraznesc sa intru. Mi-am promis atunci ca va veni o vreme cand imi voi permite un asemenea costum, iar a doua zi voi avea si bani pentru mancare”. Chiar daca acum isi permite mai multe costume Armani, este cat se poate de cumpatat. “Imi cumpar haine destul de des, insa niciodata ceva ce stiu ca nu o sa port vreodata. Provin dintr-o familie nevoiasa, asa ca nu risipesc”, spune Geertsma. Unde se vede in zece ani? Probabil facand munca voluntara pentru diferite organizatii din Romania. “Cred ca mi-am gasit o a doua casa aici”.