D'ohohoho!
Dupa 18 ani, era si timpul: familia Simpson migreaza pe marele ecran. Cu siguranta comedia lunii (daca nu si a anului), lungmetrajul pastreaza intact spiritul nediluat in cele 400 de episoade de pana acum: satira inteligenta la adresa tuturor ciudateniilor familiei medii americane si suficient de multe glume incat sa justifice vizionarea si de trei ori a filmului
Dupa 18 ani, era si timpul: familia Simpson migreaza pe marele ecran. Cu siguranta comedia lunii (daca nu si a anului), lungmetrajul pastreaza intact spiritul nediluat in cele 400 de episoade de pana acum: satira inteligenta la adresa tuturor ciudateniilor familiei medii americane si suficient de multe glume incat sa justifice vizionarea si de trei ori a filmului.
“A durat 18 ani pentru ca am avut nevoie de 14 ca sa ne facem curaj si de patru ca totul sa arate perfect”, a declarat Matt Groening, care a condus echipa de 11 scenaristi din spatele “Simpsonii – filmul”. Culme a umorului inteligent si a imaginatiei debordante, Groening a reusit un adevarat tur de forta, cu glume in rafala si rasturnari de situatie, ce se invarte intre absurd si grotesc fara a-si pierde principala calitate: a-si face spectatorul sa iasa din sala de cinema obosit de atata ras.
Cu subiectul tinut secret pana cu putina vreme inainte de premiera, motorul evenimentelor halucinante din film este, desigur, pampalaul Homer, ale carui inteligenta si nepasare justifica hotararea de a te muta pe un alt continent numai pentru a nu-l avea vecin. Cu un porc drept animal de companie (si mai mult de atat, chiar), lui Homer ii vine fenomenala idee de a arunca uluitoarea cantitate de excremente produsa de bestie in raul orasului Springfield, si-asa foarte poluat de indiferenta cumulata a celorlalti locuitori ai sai.
Dar se pare ca fapta lui Homer este ultima picatura (nu spunem de ce) care transforma raul intr-o adevarata bomba biologica. Astfel orasul celebrei familii Simpson se trezeste amenintat cu exterminarea de catre eficienta exagerata si matematica a unui prea isteric director al Agentiei de Protectie a Mediului si de limitatul presedinte american Arnold Schwarzenegger (“I was elected to lead, not to read” va deveni cu siguranta una dintre cele mai repetate fraze in urmatoarele saptamani).
Cum pica pe umerii lui Homer sarcina de a salva viitorul oraselului veti afla din film, care provoaca un lucru destul de rar: dorinta de vedea un sequel cat mai repede. Sa speram doar ca nu va trebui sa asteptam inca patru ani pentru a avea parte de el.
Slalom printre marotele si maniile societatii americane in general si ale vajnicei sale clase de mijloc in special, “Simpsonii-filmul” penduleaza crunt intre diferite genuri de satira reusind un efect constant: rasul continuu, din toata inima, repetat si dupa terminarea filmului (nu ratati genericul de final), la rememorarea replicilor absurd-cretine ale lui Homer, constructiv-binevoitoare ale lui Marge, inteligent-preocupate ale Lisei si neastamparat-aiuritoare ale lui Bart (numele personajului este anagrama de la “brat”, adica pusti pus vesnic pe sotii).
Cu amuzante si autoironice “cameo”-uri asigurate de trupa Green Day si Tom Hanks (“Sunt Tom Hanks. Daca ma vedeti cumva pe strada, va rog mult, lasati-ma in pace!”), “Simpsonii-filmul” arata ca ritmul sustinut reusit de realizatori in cele 400 de episoade ale serialului nu s-a diluat deloc, in ciuda duratei mai lungi, a povestii mult mai complicate si a personajelor noi. Neaparat de vazut!
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
