Cum sa fii in locul potrivit, la momentul potrivit

A jucat fotbal la Clubul Steaua, la juniori normal, baschet la Politehnica Bucuresti, considera cafeaua un hobby, a citit mult dar acum s-a mai lasat, considera trecerea pe la CEC un accident, si nu ar zice pas la o investitie intr-un lant de cafenele. Corectitudinea si fair-play-ul doua conditii esentiale pentru cineva care vrea sa aiba trecere la “sefu”. Si-a investit marea parte a banilor intr-un fond mutual si nu zice un nu hotari politicii. Cam aceasta ar fi o imagine, in doua trei fraze, a unuia dintre cei mai tineri bancheri romani: Rasvan Radu, 38 de ani, vicepresedintele Raiffeisen Bank Romania.

“Nu am vrut niciodata sa ajung bancher. Am stiut ca o sa fiu inginer. Poate prin natura scolilor pe care le-am urmat. Am terminat un liceu de matematica fizica, am facut Politehnica si tot asa. Nu am avut o atractie deosebita pentru economie, pentru contabilitate in general”.

Primul an dupa ce a terminat facultatea a lucrat ca inginer la FEPER, o fabrica de echipamente periferice de pe platforma Pipera , dar nu a fost nici pe departe ceea ce isi dorea. “Era ceva haotic acolo. Fiind primul an dupa revolutie, fiecare facea ce credea. Cum aparea vreun contract mai serios sefii isi faceau imediat firme care sa intermedieze afacerea si tot asa”.

Primul contact cu o banca il ia in 1991 cand este angajat la directia informatica din BCR.

“Eram undeva foarte jos, descarcam calculatoare si le instalam. Cu toate acestea mi-a placut ideea de banca. Poate si pentru ca am reusit sa ma misc foarte usor prin banca si asta in contextul in care am avut parte de proiecte luate pur si simplu de la inceput. M-am ocupat de implementarea serviciului Swift ( sistemul international de decontari ) la BCR, apoi am pus pe picioare directia piete de capital, m-am ocupat de emisiunea de obligatiuni pe pietele externe din 1997 si tot asa”, povesteste Rasvan Radu.

In 2000 se gandeste sa ia o pauza si pleaca pentru 4 luni la Harvard Business School. “La intoarcere, chiar eram pe aeroport, mi s-a propus sa merg vicepresedinte la CEC, institutie care pe langa faptul ca era zguduita de scandalul FNI se pregatea si de demararea unui amplu proces de restructuare. Am stiut ca va fi ceva foarte scurt (nu a stat decat un an-n.r.). Din punctul meu de vedere perioada de la CEC a fost un accident”.

Pare insa multumit de afacerea pe care a facut-o la Raiffeisen Bank unde din 2001 detine functia de vicepresedinte pe partea de retail (divizia persoane fizice). “A fost una dintre deciziile cele mai usoare pentru ca dintotdeauna mi-am dorit sa lucrez intr-o banca straina. Chiar daca nu prea stiam cu ce se mananca retailul un atu pentru mine a fost faptul ca la momentul respectiv acest segment de piata era la inceput si nimeni nu prea stia cum se face, ce se face, ce ar presupune. A fost o loterie pentru toti: si pentru mine si pentru actionari care au stiut inca de la inceput ca merg pe mana unui incepator. A fost de ajuns, se pare, experienta de la CEC unde m-am ocupat printre altele si de demararea procesului de restructurare”.

Cea mai grea decizie? “In general cele mai grele decizii au fost si sunt cele legate de oameni. Or, in procesul de restructurare si reorganizare al unei banci se lucreaza mult pe partea asta”, mai spune Radu.

Procesul de restructurare al fostei Banci Agricole a presupus, potrivit informatiilor facute publice la vremea respectiva , disponibilizarea a peste 1.000 de persoane.

Unde se vede peste 5 ani? Spune cu destula convingere ca tot in Romania dar nu stie unde. “E greu de spus. Tot in Romania asta e sigur dar nu as putea spune unde. Filosofia mea de viata este simpla: muncesc ca sa traiesc. Si intotdeauna mi-am dorit sa muncesc mai putin ca sa traiesc. Cine stie poate plecand de la pasiunea mea pentru cafea candva o sa deschid o retea de cafenele. As imbina pasiunea cu munca. Ce poate sa-si doreasca un om mai mult de atat”.

Cafeaua este, dupa cum o recunoaste fara nici o ezitare, unul dintre hobby-uri. “Nu numai ca imi place sa beau cafea, sa o pregatesc, dar citesc despre acest subiect, imi place sa ma documentez. E un hobby, e clar”, mai spune oficialul Raiffeisen Bank.

Tot la capitolul hobby-uri ar cam trebui sa fie incluse si tenisul, singurul sport pe care din pacate il mai practica, si sofatul. “Acum nu prea mai fac alte sporturi. Cand eram mai tanar am jucat fotbal la Clubul Steaua si baschet la Politehnica Bucuresti. Am avut insa un accident la picior si de atunci nu mai pot practica sporturi care presupun un efort deosebit dezvoltat de genunchi. Cu sofatul? Imi place foarte mult. Chiar daca am sofer, conduc si eu foarte mult”.

Ca banii altora reuseste sa-i gestioneze o spune insusi pozitia pe piata a bancii din al carui management face parte. Cu banii lui cum face insa? “O sa auzi ceea ce probabil ai mai auzit si de la alti oameni de banca. Nu am foarte mult timp sa ma ocup de banii mei. Cand lucrezi intr-o banca si vine vorba de banii proprii e cam greu. Pe de o parte poti sa consideri ca esti intr-o pozitie fericita ca mai afli una alta, o oportunitate, o nisa de piata care ar puta aduce bani, pe de alta parte esti intr-o pozitie ingrata pentru ca de multe ori un deal pe care ai vrea sa-l faci se poate considera conflict de interese. E cu dus si intors”, spune parca cu usor regret vicepresedintele Raiffeisen Bank.

Cinstit fiind spune totusi ca cea mai mare parte a banilor ii are investiti intr-un fond mutual, al carui fondator si este alaturi de cativa prieteni, fond administrat de Depha Securities. “Deci cea mai mare parte a banilor este plasata pe piata monetara. Altundeva? intr-o casa la Breaza unde ma retrag aproape in fiecare sfarsit de saptamana alaturi de familia mea”.

Ar cocheta cu politica? “E prea devreme. Sunt mult prea tanar si, in plus, mai trebuie sa fac bani. Sunt adeptul ideii ca intai faci bani si apoi politica. Nu faci politica pentru a face bani. Poate cand voi fi mai matur si cand voi avea baza materiala pregatita nu se stie niciodata”.

Stil de viață