Cum era sa ratam, din vorba in vorba, o afacere

Sussemnatul declar ca marti, 16 decembrie 2003, la ora 23.06 am ajuns la concluzia ca noi, cei de la Ziarul Financiar, am ratat o mica afacere. Sau, cine stie, poate nu am ratat-o, tocmai pentru faptul ca i-am realizat potentialul. La data si ora pomenite am terminat de recitit toate materialele publicate in acest an pe a treia pagina din suplimentul “Dupa afaceri”, portretele a 43 de oameni din business-ul romanesc. Intentia era de a realiza un soi de portret robot al omului de afaceri care lucreaza in Romania, fie el de obarsie autohtona sau venit de aiurea. Dar cum sa condensezi si sa cuantifici atatea personalitati, caractere, pasiuni, temeri, realizari si vorbe de duh in jumatate de pagina? Asa ca am realizat ca poate era mai bine sa adunam toate aceste materiale intr-o carte, de fapt chiar un manual al succesului in afaceri si in viata. SI castigul nu ar fi fost unul banesc, ci al spiritului intreprinzator, iar invataceii in ale afacerilor ar fi avut unde sa gaseasca, poate, cel putin un raspuns la multele intrebari “cum sa….?”.

De ce

acesti oameni de afaceri si nu altii? Afaceristii romani sunt de doua feluri: cei spre care se indreapta blitz-urile fotografilor si microfoanele reporterilor si cei cumva mai discreti, atinsi de duhul bun al modestiei ,antr-o lume in care falsele calitati se urla in gura mare, fara ca asta sa le stirbeasca din profesionalism si din respectul cu care au stiut sa se inconjoare. Am preferat intalnirile cu cei din a doua categorie, pentru ca sunt, cum se spune in mijlocul meu preferat de transport – tramvaiul 12 – cei mai adevarati.

Sa incercam totusi

sa creionam acel portret robot. Sau nu, mai bine un fel de centralizator: sunt romani neaosi sau expati, au lucrat in strainatate si s-au intors, au venit din Liban, din Statele Unite, din Franta sau din Austria, de cele mai felurite profesii – medici, marinari, profesori, filozofi, fosti functionari in Departamentul de Stat american sau prin ministerele romanesti postrevolutionare. Administreaza afaceri mai mici sau mai mari, au cumparat si au vandut afaceri, si-au abandonat profesiile pentru afaceri si au abandonat afaceri pentru alte afaceri, si-au inregistrat numele ca marca la OSIM, conduc hoteluri, companii petroliere, vand software sau ciment, trecand prin confectii, cafea si whisky. Sunt eleganti, vor sa scrie carti, stau cu poza lui Einstein pe perete, au fost marcati de Ciuma lui Albert Camus, de piesele lui Ibsen sau de Desertul tatarilor al lui Dino Buzatti (dar au citit, se putea altfel? si Alchimistul lui Coelho). Asculta muzica clasica dar si Metallica. Succesul in afaceri face realizabile micile pasiuni omenesti, astfel incat in timpul liber sunt atrasi de tir, de motociclete puternice, de pescuit si vanatoare, calatoresc, picteaza, sar cu parapanta sau cad cu snowboardul. Sau fotografiaza, daca tot nu sunt fotografiati foarte des. Viseaza sa-si cumpere avioane sau nu stiu ce masina James Bond-istica. Sau sa isi construiasca o casa dupa principiile Feng Shui.

Dar, cu riscul de a ma repeta, afacerile sunt pe primul loc.

Ce spun ei

“Esential este sa nu plece de la premisa de a pleca, ci de a obtine succesul in ceea ce face. Nu trebuie sa faci o treaba ca vrei sa ajungi acolo, ci pur si simplu pentru ca trebuie sa faci bine ceea ce faci” – Valentin Tuca, director pentru dezvoltarea afacerilor pentru Europa de Est la Marsh Europe, broker de asigurari. Sfat pentru cei atrasi de o angajare in strainatate.

“Ajungi la un moment dat sa fii pe camp cu armele de foc si cand iti dai seama ca niste oameni inarmati fugaresc un animal, iti dai seama ca e stupid” – Adrian Rebosapca, clinica de estetica Body Profile, fost vanator.

“Sunt unii care joaca sa nu piarda si unii care joaca sa castige” – Valeriu Nistor, Xerox Romania.

“In subconstient e ceva care ma mustra cand vad ca cineva pierde, mai ales sume mari…” – Sorin Constantinescu, director general Grand Casino.

“Nu voiam sa am o firma de catering cu supa cu galuste si snitel” – Florin Balu – Snack Attack.

“De obicei noi romanii suntem mult prea optimisti. Ne credem in centrul Europei si de fapt nu suntem decat la marginea ei” – Calin Tatomir, Cabinetul Calin Tatomir.

“Daca ma intreba cineva acum 15 ani ce inseamna leadership, habar n-as fi avut” – Radu Furnica, Leadership Development Solutions.

“Ii privesc cu invidie pe unii, pentru ca sunt manageri mai buni decat mine si au o mentalitate de afaceri mai puternica” – Liviu Dan Dragan, TotalSoft.

“Cred ca industria de soft sufera in prezent de una din problemele pe care le aveau afacerile zootehnice: companiile din domeniu sunt conduse mai degraba de specialisti in informatica decat de oameni de afaceri: – Marius Iliev, Tec Miaco.

“Nu prea am pe unde sa merg cu o astfel de masina in Romania” – Mauro Rota, Helmatex, posesor de Maseratti.

“Roland Berger ma cheama” – Anca Ioan, senior partner la, evident, Roland Berger and Strategy Consultants.

“Un lucru este insa cert: viata nu se rezuma doar la a avea bani” – Robert Rekkers, Banca Transilvania.

“Daca la anul nu ajung la un milion de euro profit, eu plec” – Mihai Lungu, Gourmet.

“Nu ma pricep asa de bine la masini. De fapt eu am vrut sa ma fac actrita” – Victoria Lupu, directorul general al Salonului International Auto Bucuresti.

“La inceputul anului 1998 am devenit sef peste casele de marcat. Si erau 180 de casiere…” – Frederic Bout, Cora.

“In afaceri faci filozofie dupa ce termini. In timp ce actionezi ai nevoie de reactii rapide” – Virginia Gheorghiu, Tofan Grup.

“Cand piata merge in sens invers cu pozitia pe care o avem noi nu am chef de nimic. Stau si ma uit la ecranul ala minute in sir si ma rog sa se schimbe ceva” – Cristian Sporis, Raiffeisen Bank.

“La intalnirile boardului sunt omul cu dusul rece, atunci cand colegii mei tind sa ia viteza” – Alexandru Bucsa, vicepresedinte Rompetrol.

“Am decis ca eu voi deveni femeie de afaceri, iar sotul meu se va ocupa mai mult de casa si de copil” – Maria Grapini, Pasmatex.

“Intr-o zi visez sa-mi cumpar un Patek Philippe” – Jean-Piere Vigroux, PricewaterhouseCoopers.

“De mic am fost un organizator. Am organizat balul bobocilor in liceu, in facultate, am format o echipa de fotbal. Puteam sa fiu si antrenor de fotbal, dar nu am jucat destul fotbal cand eram mic, nu m-a lasat mama” – Bogdan Georgescu, Colliers International.

Stil de viață