Cum devine galeria de artă un context pentru dialog, un loc de creare a cunoașterii de și prin artă?

Galeria de artă – un context pentru dialog, un loc de creare a cunoașterii de și prin artă. Cu această viziune a pornit Alex Radu la drum atunci când a imaginat și dezvoltat Spațiul de Artă Contemporană din București, pe scurt SAC. Expozițiile propuse în cadrul SAC au la bază teme antropo-sociopolitice, o frământare a zilelor noastre. Fără un context potrivit, arta riscă să nu fie înțeleasă sau chiar plăcută. „Fiecare lucrare este un univers în sine, un portal în care să te rătăcești“, subliniază Alex Radu. Astfel, arta oferă în același timp șansa de evadare, dar și de aprofundare a lumii contemporane, cu toate bunele și relele ei. Cum reușește totuși SAC să devină un context pentru artă?

„Trebuie să recunoaștem că suntem din ce în mai diferiți între noi și ne place asta foarte mult. Trăim o contemporaneitate a diferențierilor, iar asta nu e deloc ceva negativ, din contră, ne îmbogățește ca societate“, spune Alex Radu, fondatorul Spațiului de Artă Contemporană din București, pe scurt SAC.

Avem nenumărate moduri de a vedea, de a simți și de a înțelege aceeași lume, aceleași situații în lume. „Dar avem, implicit, și o nevoie imperativă să găsim moduri de a agrega în compoziții, nu în competiții, similaritățile și diferentierile dintre noi. Avem o nevoie imperativă de a crea dialog. De a ne uita la diferențieri în compoziții/dialog, nu în retrageri în solitudine, nici de uniformizări.“

Astfel, expozițiile de artă nu au doar un rol de promovare a artiștilor și a operelor, ci au și rolul de a deveni un loc de întâlnire, un spațiu-context pentru dialog, un loc de creare a cunoașterii prin artă.

Cu o astfel de viziune, Alex Radu a deschis Spațiul de Artă Contemporană, dorind să fie o galerie în care nu se găsesc doar opere, ci și un context potrivit pentru a vorbi despre artă, de a-i aduce pe oameni mai aproape de creativitatea contemporană.

Povestea lui în această lume a pornit să se scrie încă de acum mai bine de 15 ani, de când a început să organizeze expoziții. În 2012, a deschis primul spațiu de artă contemporană, Aiurart. Trei ani mai târziu, tot el a organizat expoziții și la Cărturești Carusel.

SAC, în actuala identitate, funcționează din 2018 în spațiul din strada Berthelot din Capitală. În 2022, a mai fost adăugat un spațiu în Atelierele Malaison.

Pe lângă organizarea de expoziții, Alex Radu este și editor de carte de artă de aproape 20 de ani, iar o altă ocupație a sa este să călătorească special pentru a vedea cele mai importante expoziții internaționale de artă contemporană, ceea ce l-a ajutat în conturarea Spațiului de Artă Contemporană.

„Am încercat să învăț și să construiesc modele din fiecare expoziție văzută, din fiecare întâlnire-dialog cu artiste sau artiști, curatoare sau curatori, teoreticieni, arhitecți, manageri de instituții, galeriști, vizitatori – români sau străini – și din foarte multe cărți publicate în lume.“

Și-a axat cercetarea pe ce înseamnă expoziția și spațiul expozițional ca mediu în sine, spațiul-context, atât din punct de vedere arhitectural – spațiul perceput, cât și instituțional și conceptual – programele curatoriale în care se înscriu-înșiră expozițiile, poziționarea în raport cu realitățile/ nevoile artistice locale și internaționale.

„Este o cercetare care continuă și azi“, recunoaște Alex Radu.

Când a intrat în lumea expozițiilor, în 2012, nici nu putea fi vorba de o piață sau de vreo diversitate în rândul galeriilor și, cu atât mai puțin, de o pregătire sau o școală în acest domeniu.

Avantajul unei piețe la început de drum a fost că a permis să existe loc pentru foarte multe inițiative, lucru pe care l-a și încurajat să pornească în această direcție. La acea vreme erau doar patru galerii în București, dintre care două există și astăzi, anume Galeria H’Art și Galeria Posibilă. Doar că ele, atunci, puteau fi vizitate doar la vernisaje sau cu o programare.

„Mai existau totodată și câteva spații de proiecte, dar care nu supraviețuiau independent, și MNAC. Pe colecționarii de artă contemporană îi număram pe degete. Iar MNAC nu avea bugete de achiziții. Era suficient de dificil pentru artiști să supraviețuiască doar din lucrările produse.“

Treptat însă, postcriza economică din 2009-2010, au început să apară mai multe dintre galeriile și inițiativele antreprenoriale care se numără și astăzi printre actorii importanți de pe scenă, care au devenit piloni ai acestei scene, explică el. „Și aceasta a fost și perioada în care a început să se formeze colecția impresionantă a Muzeului de Arta Recentă.“

Piața, sau mai bine zis scena galeriilor de artă, s-a schimbat foarte mult în acest timp, mai ales după deschiderea Muzeului de Artă Recentă și după pandemie. Au apărut multe noi galerii și spații culturale, care îmbină proiectele comerciale cu cele nonprofit.

Mai mult, cele mai importante galerii și spații hibrid au creat împreună RAD Art Fair, târgul de artă contemporană al celor mai importante galerii din România, ajuns la cea de-a treia ediție. Așadar, lucrurile s-au schimbat semnificativ față de acum 10-15 ani. Piața s-a deschis.

„Colecționarii importanți au devenit mai vizibili și mai activi, având o diversitate de moduri de a colecționa, moduri de a relaționa cu artiștii și galeriile, moduri de a-și arăta colecțiile.“

Totodată, tot mai mulți noi colecționari au început să prindă curaj în zona de artă contemporană. Au început să aibă încredere în investiție. Dar, și mai mult decât atât, au început să înțeleagă că au nevoie de artă în viața lor.

„Sigur că asta înseamnă că sunt și mult mai deschiși în a sprijini artiștii locali contemporani și în a dezvolta întreaga scenă/ piață în sine, dar cel mai mult contează înțelegerea faptului că noi avem nevoie de arta contemporană în jurul nostru, pentru a percepe cu adevărat ceea ce trăim/ simțim azi diferit de oricare dintre contemporaneitățile de dinainte.“

Ce are arta contemporană, poate, în plus față de alte forme de artă, spune Alex Radu, este că ea punctează, definește sau chiar devine „scena în mijlocul căreia ne petrecem viețile“.

Asta și vrea SAC să fie, o scenă, un context, pentru artă și oameni, unde diferențele reprezintă, de fapt, punctul comun.

Anul trecut, SAC a adunat peste 80 de artiste și artiști români și străini în expoziții și instalații performative. În 2025, adună și mai mulți. Până la jumătatea acestui an, deja a fost depășit pragul de 100 de persoane cărora le-au fost prezentate lucările.

„Din punct de vedere curatorial, îmi place să lucrez colaborativ. Propun un concept de expoziție de grup, pe care îl deschid către echipă.“

Astfel, tematica expoziției devine, împreună cu spațiul, un context.

„Context este un cuvânt pe care-l folosesc des. Îmi place să creez contexte pentru expoziții. Iar pentru mine, spațiul expoziției, atât cel fizic, cât și cel imaginat curatorial, desenat de emoțiile, gândurile, intențiile, propunerile, selecțiile, activitățile curatoriale, este un loc unde vin împreună artiștii cu lucrările, practicile și discursurile lor, ceilalți organizatori, curatori și designeri de expoziție, cu viziunile lor, în-și-cu spațiul-context, gazdă și martor, cu temporalitățile sale istorice incluse, cu discursurile instituționale și, mai târziu, cu vizitatorii și modurile lor de a privi, recepta sau asimila“, explică el.

Astfel, expoziția este un loc de întâlnire, un spațiu de compunere și compoziție. Expozițiile propuse au la bază teme antropo-sociopolitice, o frământare a zilelor noastre. Fără un context potrivit, arta riscă să nu fie înțeleasă sau chiar plăcută.

„Fiecare lucrare este un univers în sine, un portal în care să te rătăcești“, subliniază Alex Radu. Prin asta, arta oferă în același timp șansa de evadare, dar și de aprofundare a lumii contemporane, cu toate bunele și relele.

„Îmi doresc ca expoziția, cu narațiunile lucrărilor și cu cele care se nasc din alăturarea lucrărilor pe parcursul expoziției, să ne aducă în atenție ceva ce poate fi relevant în hipercomplexitatea vieților noastre în contemporaneitate. Și fiecare temă are, fractalic, cum spuneam, și o dimensiune foarte personală. Din acest motiv, am și o abordare asumat subiectivă: invit artiste/artiști ale căror lucrări m-au impresionat și cu care îmi doresc să încep un dialog.“

Cu artiștii români împărțim mult mai mult context specific, din cauza asta suntem, de fapt, și mult mai sensibili la operele lor, explică el.

„În cazul celor internaționali, aleg să aduc în expoziții, în general, doar lucrările unor artiști de top. Și sigur că aceste expoziții-contexte ale SAC sprijină direct și indirect producția nouă artistică de la noi.“

Astfel, galeriile de artă contemporană deservesc nu doar ca spații în care toți actorii implicați se întâlnesc, ci contribuie și la o creștere a scenei în sine, a pieței de artă.

Până la finalul lunii august, la SAC a putut fi vizionată expoziția CELLA/kamera. Alexander Brodsky at Malmaison, curatoriată de Andreea Mihaela Chircă.

Următoarea expoziție de grup internațională va fi Notes from Underground, Part 2: Wet Snow, cocuratoriată alături de Charles Moore, și va include nume de artiști precum Jorinde Voigt, Bosco Sodi, Yael Bartana, urmând a fi deschisă pe 2 octombrie la SAC Berthelot.

Mai departe, SAC va continua să își crească numărul expozanților, spune Alex Radu, în anii următori, asumându-și acest rol de a crea un context în artă.

Alex Radu, fondatorul Spațiului de Artă Contemporană din București: „Îmi doresc ca expoziția, cu narațiunile lucrărilor și cu cele care se nasc din alăturarea lucrărilor pe parcursul expoziției, să ne aducă în atenție ceva ce poate fi relevant în hipercomplexitatea vieților noastre în contemporaneitate. Și fiecare temă are, fractalic, cum spuneam, și o dimensiune foarte personală. Din acest motiv, am și o abordare asumat subiectivă: invit artiste/artiști ale căror lucrări m-au impresionat și cu care îmi doresc să încep un dialog.“

Cultură