Cum arată weekendul perfect pentru Evelyne Vîlcu, antreprenor cultural: Nu sunt omul rutinei. Totuși, sunt câteva lucruri pe care avem tendința să le facem recurent

Evelyne Vîlcu este cofondatoarea VIVID Immersive Theatre Company și a Multisenzorial și fondatoarea Povești din București, o comunitate online activă pe platforma de social media Instagram. Cu un background în managementul businessului internațional și în finanțe, ea a lucrat pentru companii precum Deloitte și BP înainte de a face pași spre antreprenoriat. Prin VIVID, a adus pe scenă spectacolul de teatru imersiv Marele Gatsby, în timp ce la Multisenzorial a revoluționat concertele clasice, combinând muzica live cu scenografiile spectaculoase, luminile romantice, mirosurile atent alese și cu clădirile de patrimoniu. Ce face însă când nu lucrează?

Pentru mine, weekendul e de fapt acel moment când am două zile legate în care telefonul sună mai puțin. Haha! Oficial, e sâmbătă și duminică. Neoficial, poate fi luni, dar poate fi și miercuri. Atât eu, cât și soțul meu avem meserii care se învârt în jurul evenimentelor culturale, iar acestea au loc de cele mai multe ori în weekend. Așa că nu prea funcționăm pe structura clasică. Însă, beneficiem de flexibilitate și de perioade mai lungi în care ne putem deconecta. Câteodată.

Tocmai de aceea, modul în care aș descrie un final de săptămână ideal depinde de perioadă. Dacă suntem în mijlocul unei furtuni de proiecte, weekendul perfect înseamnă acasă, înseamnă liniște, grădinărit, gătit, pus ordine în haos. Un reset necesar.

Dacă lucrurile sunt mai relaxate, ne place să luăm la pas Bucureștiul, să descoperim clădiri de patrimoniu, povești uitate, restaurante noi. Iar dacă simțim nevoia de aer curat și deconectare totală, avem momente în care ne urcăm în mașină și căutăm un traseu montan, ceva care să ne scoată total din ritmul orașului.

Nu sunt omul rutinei. Totuși, sunt câteva lucruri pe care avem tendința să le facem recurent. Weekendul e momentul în care încercăm să ne ascultăm mai bine – să vedem de ce avem nevoie cu adevărat. Uneori, asta înseamnă citit, sport – înot, plimbări lungi, urmate de cumpărături (pentru că după ce faci sport, brusc te simți omul cel mai sănătos de pe planetă și vrei să mănânci numai avocado și spanac). Alteori, înseamnă un maraton de spectacole la teatru și 20.000 de pași prin Bucuresti.

Ce fac, depinde așadar mult de stare. Uneori, cititul e exact ce trebuie, alteori simt nevoia de mișcare – înot sau o drumeție dacă suntem plecați din oraș. Acum, spre exemplu, citesc „Simon“ de Narine Abgarian, o autoare pe care am devorat-o în ultimul an. La filme stau mai prost în perioada asta, pentru că sunt prinsă complet de serialul „The Office”. Cred că nu exagerez când spun că e unul dintre cele mai bune seriale produse vreodată. De un umor incredibil.

Gătitul apare și el ocazional în program, deși nu putem spune că suntem cei mai pricepuți. Dar ne place ideea, ne entuziasmăm, improvizăm mult și, uneori, chiar iese ceva bun. Sau poate am un soț foarte diplomat, care scoate actoria bună și acasă. Haha!

Nu toate weekendurile ne prind însă acasă. Aș spune că există un echilibru între cele pe care le petrecem în București și cele care ne găsesc în deplasare. Am un soț extrem de organizat, care se ocupă să planifice din timp plecările, dar amândurora ne place să petrecem timp acasă și ne încarcă foarte tare să avem weekenduri liniștite, fără bagaje și drumuri. În același timp, avem și tradiții la care ținem foarte mult – de exemplu, o dată pe an, încercăm să mergem în Londra pentru un maraton cultural de teatru și musical-uri.

Putem spune că are și un scop profesional – documentare, training – dar, sincer, zici că vine Crăciunul, grown-up edition. Un motiv în plus să cred că ne-am ales meseria perfectă pentru noi.

Am locuit la Londra aproape patru ani și, când m-am întors în țară, mi-am promis că o să revin anual. Este un oraș care nu poate fi epuizat, indiferent de câte ori mergi – cultural, culinar, artistic, orice ai căuta, Londra le are pe toate. În afara țării e, fără discuție, destinația mea favorită.

Totuși, în viitorul apropiat, avem o vacanță planificată, împreună cu un grup restrâns de prieteni, în Toscana. E o casă în apropiere de Pisa, cu 6-7 camere, unde am fost cu familia acum câțiva ani și ne-a plăcut enorm. Toscana e genul de loc în care îți vine să te muți definitiv după trei zile, așa că ne-am hotărât să revenim. Și cu această ocazie, schimb și prefixul.

În România, Brașovul este un loc unde revenim frecvent, iar de acolo încercăm să găsim trasee montane noi. Atât eu, cât și Alex, soțul meu, avem o înclinație spre un stil de viață mai simplu, spre obiecte vechi, cu poveste, spre rustic.

Întâmplarea face că prima noastră vacanță împreună a avut exact acest tip de itinerar – și la fel și cea de după nuntă. Așa că nu e o surpriză că locurile în care revenim cu drag sunt Zabola Estate și Viscri 32, două locuri cu extrem de multă personalitate.

Și tot la capitolul acesta, Muzeul Astra din Sibiu e unul dintre locurile mele preferate din România. Îl recomand cu fiecare ocazie atât turiștilor străini, cât și prietenilor și familiei.

Și în București am locuri unde revin cu drag. Când vine vorba de restaurante, cred că Balls și Hushimo sunt „my two pick-me-up on a grey day” kind of places – comfort food, but with a twist. Iar pentru cafea, BOB de la Charles de Gaulle este punctul de întâlnire pentru majoritatea catch-up-urilor cu prietenele mele.

În weekend, circuitul ideal prin București sună cam așa: cafeaua de dimineață la BOB Charles de Gaulle, urmată de o plimbare prin Cotroceni, unde mereu găsim câte un detaliu nou de admirat. Apoi, facem o oprire la Primitiv Plants, de unde, inevitabil, plecăm cu încă o plantă. Prânzul sau cina sunt la Hushimo, pentru că e mereu o alegere sigură, iar seara ne găsește fie la teatru, fie la un escape room – asta dacă se deschide ceva nou, pentru că momentan am epuizat tot ce puteam juca.

Am așadar câteva locuri unde revin cu drag și unde mă încântă sentimentul de familiaritate, dar ador să găsesc hidden gems, să testez locuri noi și neașteptate și, bineînțeles, să le împărtășesc și cu comunitatea @pov_estidinbucuresti.

Bucureștiul e un oraș care s-a schimbat mult. E extrem de vibrant. Cel mai intens am simțit asta după ce m-am întors în țară după cei opt ani petrecuți în Marea Britanie. Bucureștiul pe care l-am redescoperit era altul față de cel în care am crescut. Suntem pe un trend ascendent, sunt mulți operatori culturali care aduc experiențe noi în oraș, iar HoReCa e într-o continuă dezvoltare și reinventare.

Dacă un străin ar sosi în Capitală și ar avea nevoie de recomandări, aș zice așa – Ateneul Român și Sala Tronului de la MNAR sunt spectaculoase și trebuie văzute. Dacă vrea ceva diferit, îl trimit la Muzeul Imersiv MINA sau la o plimbare în Cartierul Cotroceni. La capitolul restaurante: Millo 6 pentru cină, Balls pentru prânz, Hushimo dacă îi e poftă de ceva asiatic, iar La Mița Biciclista pentru brunch. Și s-a încheiat weekendul!

Călătorii