Cum arată weekend-ul perfect pentru Ion Schiau, fondatorul Albini Prassa? "În weekend, Capitala devine un oraș micuț, desprins de timp. Lumina, ritmul, totul e diferit"

Numele lui Ion Schiau este, pentru mulți, sinonim cu orologeria elvețiană de lux, antreprenorul construindu-și întreaga carieră în această industrie care dă ora exactă peste tot în lume. După ce a lucrat pentru grupul Swatch, din Elveția, omul de afaceri a pus bazele propriului business – Albini Prassa, activ tot în orologerie. Astfel, în urmă cu aproape 20 de ani el aducea pe piața locală brandul Tissot, pentru ca apoi să își completeze portofoliul și cu alte mărci de a căror distribuție s-a ocupat. Astăzi, modelul de business este unul într-o anumită măsură diferit, cu focus în zona de retail mai degrabă decât doar în cea de distribuție. Mai exact, acum antreprenorul mizează mai mult pe relația directă și deci mai personală a brandurilor cu consumatorul final. Astfel, în plină pandemie, a deschis primul magazin Maison Albini Prassa pe strada Belgrad din București. Urmează și altele. Când nu își trasează noi planuri de afaceri, Ion Schiau își împarte timpul între Elveția și România, finalul de săptămână găsindu-l, aproape întotdeauna, în una din cele două țări.

„Cam un weekend din două sunt plecat din București. Dacă sunt în România, prefer să nu ies din oraș la final de săptămână. Altfel, dacă e să călătoresc, merg în Elveția. Îmi place Bucureștiul gol și liber. În weekend, Capitala devine un oraș micuț, desprins de timp. Lumina, ritmul, totul e diferit. Se aud alte sunete, de la strigătul de fiare vechi la păsări. La final de săptămână, lenevește tot orașul și este un contrast atât de mare (față de celelalte zile – n.red.). Bucureștiul nu este mort, precum alte capitale în weekend, este doar mai uman.

Când sunt acasă, în weekend profit și merg la Pickles (restaurant pe strada Vasile Lascăr – n.red.), unde găsesc cel mai bun bacon grilled-cheese sandwich din partea asta a Atlanticului, dar și multe alte bunătăți. Continui totodată să caut mititelul perfect oriunde. Uneori, merg pentru meniul de weekend pregătit la Mahala (restaurant pe Calea Rahovei – n.red.). Un loc mai puțin cunoscut, unde am o plăcere uriașă să poposesc sâmbătă dimineața, se găsește lângă piața Amzei, e un laborator care face cea mai bună merdenea cu brânză. E un local care nu se schimbă în timp.

Altfel, marea bucurie este căutarea și descoperirea locurilor care tot apar pe hartă, unul mai creativ decât altul.

Sunt un om care adesea alege să descopere noutățile din oraș, care sper să devină «my new favourite place» (noul meu loc preferat – trad.), dar îmi place să mă reîntorc și în locurile dragi. Tânjesc după un gust cunoscut și plăcut.

Dacă decid să revin undeva, lucru destul de frecvent, măcar la una dintre mese din weekend, este ca să regăsesc consistența, calitatea și experiența. Unii pot să țină la aceste lucruri pe termen lung, alții nu, din păcate. E păcat să nu înțeleagă mai mulți că nu doar ce este în farfurie contează, și nu doar pentru asta plătești. Totodată, apropo de peisajul gastronomic local, de la pandemie încoace, îmi dau seama că nu mai sunt atâtea locuri care servesc masa târziu. Înțeleg situația și constrângerea, dar este un regret. Am constatat și că restaurantele cu specific românesc s-au schimbat, doar că în rău.

Weekendul meu începe vineri seara. Mi-aș fi dorit să spun, la fel ca mulți prieteni de-ai mei, că începe joia, devenită «jeu-dredi» pentru mulți, cu mese și ieșiri în oraș. Dar nu este cazul.

Sfârșitul de săptămână este o provocare pentru mine, care sunt hiperactiv sau, mai degrabă, înfometat după varii activități. Deci nu prea stau pe loc. Astfel, un weekend perfect ar debuta devreme, cu o cafea la o terasă, singur, citind un ziar. Apoi, ar trebui să înceapă fluxul de drumuri, vizite, activități mai mult sau puțin improvizate. Și dacă se termină cu un meci al Stejarilor pe Arcul de Triumf, cu prieteni dragi, chiar că este perfect.

Weekendul viitor (ultimul din martie – n.red.) mă va găsi în Elveția, unde îmi voi rezerva timp să citesc «Soie» a lui Alessandro Baricco. Însă de pe lista de planuri nu lipsește vizionarea unui meci epic de playoff al echipei mele.

Uneori, la final de săptămână merg la film, cel mai recent am văzut «Asterix și Obelix», de la care avusesem mari speranțe, dar miracolul filmului de acum 20 de ani, semnat de Alain Chabat, nu s-a repetat.

În general, nu am o rutină de weekend. Singurul lucru la care nu renunț este acest start matinal. Simt că astfel câștig o mică sâmbătă înainte de delir.

Apropo de weekend, de multe ori desenez circuite și pentru prietenii care vin să viziteze Bucureștiul. Important pentru mine este să bântuie cât de mult și să nu stea (doar) pe Calea Victoriei și în centrul vechi. De aceea, le fac un circuit care nu trece exclusiv prin zonele comerciale sau frumoase. Totuși, sunt cartiere care au un anume farmec și care le permit să înțeleagă orașul un pic mai bine.

De ce să nu coboare din Piața Universității spre C.A. Rosetti, să bea ceva la Sera (Eden – n.red.) în grădină și apoi să meargă până la biserica Silvestru, iar ulterior să revină prin spate până la Grădina Icoanei, să traverseze parcul Ioanid și să continue pe Dacia până la piațeta cu statuia lui Cervantes. Apoi, pot merge mai departe pe Polonă sau pe Dorobanților și să ajungă din Piața Dorobanților pe Bulevardul Aviatorilor, până în parc. Dacă nu e târziu, pot să revină prin cartierul Primăverii, pe la Muzeul MARe, și să termine plimbarea și ziua într-un restaurant din zona Floreasca, cum ar fi la Raionul de Pește.

Din cauza drumului (aglomerat – n. red.) spre Sinaia sau Brașov, ezit să propun un astfel de circuit, deși este, în mod evident, cel mai potrivit și impresionant pentru cineva care vrea să petreacă o zi în afara Bucureștiului. Pentru cei care totuși se încumetă, recomand hotelul și restaurantul Das Fort din Râșnov, un loc unde chef-ul belgian pregătește meniuri excelente și unde oaspeții sunt primiți de fiecare dată minunat de echipă.“

Ceasuri & Bijuterii