Cultura flambata si traditie la capac

Occidentalii au “Cafe du Musee, “The Modern” sau “Tower Restaurant”. Nu sunt doar restaurante, ci si un “altfel” de local. Fie ca este vorba de Muzeul de Arta Moderna din New York, de Muzeul Scotiei din Edinburgh sau cel al Civilizatiei din Quebec, restaurantele deschise in cladirile cu exponate nu mai sunt pentru nimeni o enigma. Au sfidat conventiile inca de la inaugurare, iar azi sunt nelipsite din cronicile gastronomice si culturale.

Gastronomia atinge acum statutul de exponat si in Romania – in restaurantul care se va deschide in luna mai la Muzeul Taranului Roman. Proiectul, asa cum spune Vintila Mihailescu, directorul muzeului, se doreste a fi un spatiu de “socialitate”.

“Este mai mult decat un restaurant. Poate ca cel mai potrivit ar fi sa-i spunem “ospatarie” pentru ca inseamna si ospitalitate. Iar anul acesta – centenarul muzeului – se afla sub semnul ospitalitatii.”

Restaurantul, care nu are inca un nume, “va pune pe tava”, spun gazdele, in primul rand adevarata bucatarie romaneasca. Daca localurile de gen se rezuma, in general, la mici, sarmale si tochitura, cei de la muzeu isi doresc sa valorifice “cu mult spirit” gastronomia traditionala.

De altfel, etnografii muzeului au cules retete de prin toate “tarile” Romaniei. Spre exemplu, “carticica de bucate” realizata in urma unor cercetari din Teleorman ilustreaza “traseul culinar” al unei familii. Din meniu fac parte “arzoiul” (laptele fiert in ceaunul de mamaliga), ciorba de “raci” (un soi de ardei gras) in zeama de varza, placinta de sfecla sau “casul de must” (un fel de prajitura cu struguri).

Iar pentru a pune retetele in practica au ales un nume rezonant in domeniul culinar. S?nyi (sau Soni) este un personaj cunoscut mai ales pentru ispravile sale gastronomice si culturale din Vama Veche, din localul “Papa la Soni”.

Despre acesta Vintila Mihailescu sustine ca “are foarte multa imaginatie in industria restaurantului”, iar prin asta se intelege si o buna cunoastere a bucatariilor zonale. Pe langa elementele care tin strict de bucataria traditionala romaneasca, in restaurant se vor gasi si retetele celorlalte comunitati, fie ca este vorba de sasi, greci, italieni sau arabii de la noi.

“In Bucuresti sunt foarte putine localuri care sa aiba o asemenea complexitate. In acest cadru vom avea sortimente de mancare inedite, care nu se gasesc deocamdata in alte restaurante. E cazul gastronomiei poloneze, iraniene sau al celei turcesti etc.”, precizeaza S?nyi. Restaurantul va fi si pretextul unor evenimente culturale.

Sala (care se afla chiar in incinta muzeului) va fi amenajata astfel incat sa permita proiectii de film, reprezentatii de teatru pentru copii in fiecare duminica, iar in cursul saptamanii sa gazduiasca “exporimente” – expozitii experimentale cu fotografie, obiecte de arta sau instalatii. Nu vor lipsi, desigur, “lautarii”.

Intre doua feluri de mancare in restaurant vor avea loc concerte sau chiar seri muzicale (de la taraf la jazz).

Experimentele (de natura gastronomica si culturala) se vor continua cu evenimente dedicate noilor – dar si mai vechilor – comunitati urbane din Bucuresti. “Vrem ca in acest spatiu comunitatile sa se prezinte – prin filme, muzica, dans, mancare sau fotografii. Vom aduce ideea de “convietuire” intr-un spatiu propice”, marturiseste Mihailescu.

De fapt, restaurantul muzeului “va fi un fel de “poiana lui Iocan” extinsa in urbanitate”. Chiar daca va lipsi Moromete, localul va fi deschis tuturor. Aici sunt asteptati “vechii prieteni ai muzeului” (“elitele intelectuale”), tinerii (“carora S?nyi le este foarte familiar”), copiii (pentru care au fost pregatite o serie de ateliere de creatie) si turistii care ajung prin Bucuresti.

Cei de la muzeu s-au gandit si la oamenii de afaceri, care vor putea veni aici pentru pranz sau pentru evenimentele culturale.

“Se pot organiza dineuri mai putin protocolare, dar pentru care, de obicei, e greu sa gasesti locul potrivit. Motivul este simplu: daca esti francez, de exemplu, nu vii la Bucuresti sa mananci chateaubriand de Dambovita, pentru ca e mai bun la tine acasa”, spune zambind Vintila Mihailescu.

Desigur ca decorul nu poate fi in stilul “nouvelle cuisine”.

Designul va fi adecvat imaginii muzeului, “dar fara a cadea in patima ruralista, in care cad multe dintre aceste restaurante. Nu intentionam sa reproducem ruralul in muzeu, ci sa sugeram stilizat acest rural”, sustine directorul MTR.

Oricat de ingenios (sau chiar nepotrivit) ar parea pentru unii sa mergi la cina intr-un muzeu, occidentalilor se pare ca le-a placut ideea. Despre “The Tower”, restaurantul muzeului din Edinburgh, cronicile spun ca te poate invata “cum se mananca in Scotia”. Si restaurantul de la MTR isi propune sa redefineasca bucataria traditionala – dar pe Kiseleff, chiar la Sosea.

Cultură