Cubul ingenios
Cubul ingenios
Proiectant general/ ARH DECO
Sef proiect/ arh/Silvia Costescu
Colaborator/ arh. Ruxandra Pais
In Bucuresti, pe strada Dunarea Albastra, a aparut constructie noua. Vazand exteriorul, volumele din care se compune aceasta cladire si felul in care sunt articulate ele, iti vine in minte cubul lui Rubik – care, oricat s-ar roti si contorsiona, ramane tot cub.
Un intreg. Un volum clar, dinamic, bine potrivit, care pare obtinut dintr-o forma geometrica primara prin sustragerea unor volume simple.
Parcela care gazduieste acest imobil este de forma neortogonala si se afla la intersectia in unghi ascutit a doua strazi: Dunarea Albastra si Zborului. De aceea, este una foarte provocatoare pentru orice arhitect. Tesutul urban care a generat aceasta parcela si atmosfera zonei sunt, din nou, extrem de dificile.
Rezultatul “jocului” arhitectural este o compunere foarte expresiva de volume primare, lasand impresia ca aceasta cladire e alcatuita dupa un mecanism tainic care pastreaza echilibrul ansamblului si expresia sa unitara, asemanator cu cel al cubului lui Rubik. Pare ca arhitectul s-a “jucat” indelung prin rotatii si translatii, incetandu-si jocul doar temporar… asa imi explic eu dinamismul cladirii – si, nu intamplator, reusind sa se opreasca la configuratia cea mai armonioasa. Acest joc dibaci de volume este sustinut de materialele folosite – sticla si alucobond, puse in opera impecabil, iar la parter – ardezia de Brazilia. Garduletul fin din lamele orizontale delimiteaza discret terenul cladirii, in tandem cu un cochet strat de vegetatie. Aliniamentul strazii este respectat de cele trei etaje superioare, insa parterul, pitit dupa vegetatie si coloane, este retras.
Cladirea te intampina fastuos, cu un “covor” ingenios de granit rosu-maroniu care leaga exteriorul de interior, dand si accentul cromatic al ansamblului. Controleaza accesul sicanat si indulceste unghiurile obtinute din intersectia volumelor. Face legatura intre acces si circulatia verticala, lasa liftul in stanga, intersectandu-se cu el si imprumutandu-i culoare. Apoi, se continua pe verticala cu o banda de tencuiala, urcand pe peretele perpendicular intrarii si pierzandu-se abia in luminatoarele de sub scafa. Aceasta linie de forta domina interiorul care, de altfel, este placut si domestic, presarat cu birouri de dimensiuni bine chibzuite, sali de conferinte, chicinete… Spatiul interior este utilizat la maximum.
Parcela fiind mica, numarul de niveluri limitat, nu este permisa irosirea nici macar a unui centimetru patrat. S-a recurs chiar la folosirea liftului cu cartela – angajatii pot ajunge doar la etajul la care se afla biroul lor. Mobilarea este in acelasi spirit: economie de spatiu, nuante de gri, modern, simplu, de bun gust. In functie de cerintele beneficiarilor, spatiile interioare sunt diferite de la etaj la etaj. Birouri de diverse marimi la primul dintre etaje, cu accesul din culoarul de circulatie. La etajul urmator apare, in plus, biroul directorului, iar culoarul este incheiat cu sala de conferinte. Mai sus, s-a renuntat la peretii de compartimentare, rezultand un singur spatiu. Ultimul etaj inchide compozitia si se retrage prin rotatie, aliniindu-se cu parterul, lasand loc pentru doua terase incapatoare.
Diferentele de layout functional nu stirbesc cu nimic aspectul interior unitar al cladirii, care reiese cu rafinament uneori din folosirea finisajelor de culori si texturi identice, aplicate pe suprafete diferite de la un etaj la altul, alteori din obiecte de mobilier similare. Parasind cladirea si privind din nou exteriorul. am realizat ca s-ar putea sa fi descoperit care e regula numarul 1 a mecanismului care confera unitate acestei compozitii: gama cromatica, paleta de griuri bine stapanita, avand diferite texturi, completata de acel accent rosu-maroniu.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
