Cu teatrul la terasa. Sau In club

La petrecerea de divort sunt invitati cateva sute de spectatori. Monoloagele “underground” spun tabuurilor pe nume, pe cand comedia (cu sau fara perdea) nu mai are nevoie de gong. Nici actorii nu asteapta ca toata lumea sa-si ocupe locurile in sala.
Vara asta teatrul n-a mai inchis stagiunea, iar spectatorii, clienti fideli ai localului sau vizitatori accidentali, se trezesc inclusi intr-o piesa de teatru, fie ca se joaca pe terasa de la Motoare, in Club A, Twice sau pe o scena improvizata in Vama Veche.
De la inceputul verii, piese ca “Dragostea dureaza 3 ani”, “O statie”, “Scaunele” sau “Baby Smile” sunt puse in scena de catre membrii companiei de teatru D’AYA, sub cerul liber, la terasa Teatrului National. Proiectul se numeste simplu – “Undercloud”.
“Promovam spectacole de teatru experimental, dedicat exclusiv spectatorilor dezinhibati”, spune regizoarea Chris Simion, presedinte al companiei. Iar punerile in scena moderne si nonconformismul sunt la ele acasa. Dovada este locatia (La Motoare), unde publicul poate intra la spectacol cu paharele de bere sau poate fuma in voie tolanit pe cateva perne insirate pe langa scena – si nu doar la sfarsit de act.
Ba chiar se intampla ca actorii sa “uite” regula jocului si sa invite spectatorii sa participe. Sau sa vocifereze. Asa cum indeamna Adriana Trandafir (Anne) in piesa “Dragostea dureaza 3 ani” (de Frdric Beigbeder, regia Chris Simion) – denumita generic “Petrecerea de divort a lui Marc Marronier” (Cristi Iacob).
Intrebarile adresate tuturor (caci suntem cu totii invitati la petrecere) pun in incurcatura spectatorii. “Ce ii trebuie unui barbat ca sa aiba un mariaj fericit?” Iar dupa raspunsul – “Mult bun simt!!!” poti sa izbucnesti in hohote, sa aplauzi sau sa dezaprobi.
Piesa este un experiment regizoral combinand proiectiile video (care imita scena casnica a “zaparii” printre canalele de televiziune sau chiar un act intreg “mutat” – adica proiectat – pe ecran), muzica si dansul, presarate adesea cu replici memorabile de genul “dragostea incepe cu apa de trandafiri si se termina in laturi” sau “daca sotia e pe cale sa-ti devina prietena, ar fi bine sa ceri unei prietene sa-ti devina sotie”.
Stagiunea Undercloud nu se inchide odata cu toamna. Membrii companiei de teatru spun ca vor continua sa joace la terasa atata timp cat va veni si publicul, vor pleca la mare (pe 18 august au loc reprezentatii in Vama Veche, la El Comandante), iar apoi se vor muta inauntru – in Laptarie.
Incercand sa descrie cumva proiectul Undercloud, regizoarea Chris Simion il defineste prin cuvintele actorului Cristi Iacob: “O poveste de dragoste a tuturor – oameni care ne-am adunat de placere sa facem teatru intr-un fel in care cu totii simtim ca vrem sa facem teatru”.
Tot in centrul Bucurestiului, de data asta “underground” – in Club A – au avut loc reprezentatiile piesei “Monoloagele vaginului” cu Diana Giubernea, in regia Monei Gavrilas. Giubernea si Gavrilas s-au cunoscut in club anul trecut, unde in scurt timp a avut loc si premiera piesei scrise de Eve Ensler. “De atunci piesa s-a jucat de peste 40 de ori numai in Club A, apoi prin alte cluburi – in Bucuresti, la Cluj si la Iasi. Iar acum va merge la Fan-Fest – Rosia Montana”, precizeaza Gabriela David de la Club A.
Desi poate ca titlul piesei a starnit uneori reticente (si controverse), “Monoloagele” interpretate de Diana Giubernea pe scena clubului din strada Blanari au gasit un public.
Contrar prejudecatilor, la “monoloage” vin si barbatii. “Poate ca la inceput au o atitudine mai rezervata, dar dupa spectacol sunt altfel. Si foarte atenti cu prietenele lor”, povesteste Gabriela David. Si chiar daca piesa in sine nu isi doreste sa fie o terapie de cuplu, monoloage spun lucrurilor pe nume, Diana Giubernea interpretand pe rand fetita abuzata sexual in copilarie, o adolescenta introvertita, o batrana careia ii este teama sa-si priveasca propriul corp sau chiar un grup de prizoniere bosniace supuse violului.
Tot in Club A (de data aceasta cel din Vama Veche) si pe terasa Twice (din Bucuresti) au loc saptamanal reprezentatii de stand-up comedy. “Ne-am gandit ca pe langa oferta clasica de vara – bere rece, limonada, pizza – sa aducem pe terasa altceva – fie ca este vorba de karaoke sau stand-up comedy”, explica organizatorii evenimentelor.
Celor doua trupe de stand-up (DeKo si Club A) le trebuie doar o scena, un microfon si un public. Poantele (restrictionate sub 16 ani) venind de la sine, uneori membrii trupei reusind sa “tina publicul” mai bine de jumatate de ora.
“La teatrul alternativ nu mai trebuie sa stai infipt in scaun ca la o sala de teatru conventionala. Dar daca la terasa reusesti sa ramai atent pe intreaga durata a piesei, inseamna ca reprezentatia chiar ti-a placut. Iar provocarea este mult mai mare pentru actori, care nu stiu niciodata care le va fi publicul”, spune Gabriela David.
Membrii trupelor celor doua spectacole (Stand-Up Comedy si IMPROvizati) spun poante despre orice (uneori chiar incitati de catre public): despre cat de blazat (si tanguitor) suna imnul Romaniei, despre Decebal si Traian (din care ne-am nascut noi, romanii), despre neintelegerile din cuplu, despre momente amuzante pe langa care trecem zi de zi. Asa cum spune Teo din trupa DeKo, de cate ori vi s-a intamplat, de exemplu, sa pierdeti cheile? Nu-i asa ca mereu se gaseste cineva sa va intrebe “Unde le-ai pierdut?”.

Gastronomie /Spectacole