Cu mingea la picior... de elefant
Cu mingea la picior... de elefant
Cand spui “polo cu elefanti” inevitabil te gandesti la “o joaca”: un sport foarte lent si plicticos. Dar poate fi foarte distractiv, iar elefantii sunt mai rapizi decat s-ar parea. Si inteleg exact regulile jocului: trebuie neaparat sa urmareasca mingea…
Acest sport a fost jucat prima data in India, la inceputul secolului 20, de catre aristocratii britanici. De-abia mai tarziu, in anul 1982, a fost infiintata Asociatia Mondiala de Polo cu Elefanti, la Tiger Tops Jungle Lodge, situat in Parcul National Royal Chitwan din Nepal.
De atunci aici este “cartierul general” al sportului cu elefanti. Desi in cadrul primei competitii mondiale s-a jucat cu o minge de fotbal, atunci cand organizatorii si-au dat seama ca elefantilor le place sa striveasca mingea, aceasta a fost inlocuita cu una clasica de polo. Crosele sunt confectionate din lemn de bambus, iar lungimea lor variaza in functie de inaltimea elefantului (poate atinge chiar 3 metri).
Regulile sunt asemanatoare celor de la polo cu cai, dar terenul este mai mic proportional cu viteza redusa de deplasare a elefantilor. Sunt, totusi, cateva reguli de adaugat. De exemplu, un elefant poate fi penalizat daca se asaza in fata liniei de marcaj.
Toate regulile acestui joc sunt de asa natura incat sa se asigure ca atat elefantul, cat si cel care il conduce in competitie sunt in siguranta. De aceea exista reguli stricte in ceea ce priveste tratamentul animalelor de catre participantii la joc. Mai mult de atat, programul competitiei este stabilit astfel incat jocul sa se incheie la pranz cand este prea cald pentru elefanti. Nici un elefant nu va participa la doua competitii consecutive, dar va avea asigurata o pauza de “snack” si pentru a bea apa la jumatatea meciului.
Principala diferenta dintre jocul cu cai si cel cu elefanti nu este aceea ca s-a schimbat patrupedul, ci ca elefantul este “calarit” de antrenorul sau (numit “mahout”). Acesta lucreaza ani de-a randul pentru a-si pregati elefantul sa reactioneze foarte rapid la semnalele si comenzile sale. “Mahoutii” comunica cu animalul prin comenzi verbale si apasand in spatele urechii elefantului cu ajutorul picioarelor. Jucatorul propriu-zis este asezat in spatele antrenorului, avand rolul de a il anunta pe acesta unde sa directioneze elefantul, cat de repede sau cand sa se opreasca. Veteranii acestui sport se lupta cu incrancenare pe teren pentru a obtine un avantaj de cateva puncte, pentru a castiga un plus de viteza impreuna cu “uriasul” pe care il calaresc sau pentru a realiza “lovitura perfecta”.
Atat antrenorii, cat si cei care s-au inscris in competitie sunt “securizati” cu ajutorul unor hamuri speciale, iar daca acestea devin prea slabe in timpul infruntarii, jocul inceteaza pentru a nu exista riscul ca participantul la joc sa cada de pe elefant. Aceasta regula este una de principiu, desi doar de cateva ori in istoria jocului s-a intamplat un asemenea incident.
Problematice sunt uneori situatiile in care jucatorul nu cunoaste limba (nici a antrenorului, nici a elefantului), de aceea unii pasionati de acest sport au insistat sa invete macar cateva cuvinte in nepali pentru a avea mai multa eficienta pe terenul de polo.
Desi pare un sport destul de dificil, nu sunt putine doamnele care si-au dorit sa incerce o asemenea experienta si chiar si-au propus sa exceleze pe terenul de joc. Sunt voci care sustin ca acest sport poate crea dependenta.
Un numar de 16 elefanti participa aproape in fiecare an la Campionatul Mondial de Polo din Nepal: jumatate dintre ei apartin Parcurilor Nationale ale acestei tari si jumatate apartin celor de la Tiger Tops Jungle Lodge.
Animalele sunt foarte bine antrenate si ingrijite, primindu-si pe langa portia de hrana si sedinta de antrenament.
La Campionatul Mondial de Polo cu Elefanti lucrurile sunt luate foarte in serios.
Desi pentru unii poate parea doar o pasiune trecatoare sau o sursa de amuzament, acest sport este practicat cu mult fair-play, dar si cu spirit de competitie, iar cei care se inscriu in campionat isi pun in joc aptitudinile tehnice, tacticile strategice si inteligenta.
Si nu este vorba doar despre antrenori, elefantii dovedindu-si mereu talentul “innascut” pentru acest sport.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
