Cu dragostea nu-i de glumit

Multi actori, dupa o cariera implinita in fata camerei de luat vederi, aleg sa faca o schimbare de directie. Si nu fara succes. Cele mai notorii exemple ar putea fi Clint Eastwood, George Clooney sau Tommy Lee Jones.

Nici Steve Martin nu face exceptie: dupa ce a scris in 2000 nuvela “Shopgirl”, foarte apreciata de critica, actorul de comedie a transformat-o in scenariu si apoi intr-un film pe care nu-l regizeaza (aceasta sarcina ii revine lui Anand Tucker), dar pe care il produce si in care joaca unul din rolurile principale.

Celebru pentru comediile sale spumoase, Steve Martin schimba si genul: “Shopgirl” (“Fata de la magazin”) e o drama destul de atipica, cu un subiect care poate scapa oricarei categorisiri. Schimbarea este cat se poate de bine-venita: daca “Roxanne”, “L.A. Story” sau “The Jerk” sunt comedii pe care ti le amintesti dupa atatia ani, ultimele comedii ale actorului/scenaristului Steve Martin nu arata decat ca acesta a pierdut ceva de-a lungul carierei sale: drept dovada stau infioratoarele “Cheaper by the Dozen” sau “Bringing Down the House”.

“Fata de la magazin” este Mirabelle, o vanzatoare de manusi de la magazinul Saks din Los Angeles, provinciala foarte la locul ei de-abia venita din Vermont, care incearca in timpul liber sa-si faca un nume ca artista in marea metropola.

Aproape coplesita de atmosfera dezolanta, impersonala a orasului in care nimanui nu-i pasa de nimeni, Mirabelle se trezeste brusc obiectul dorintei a doi barbati cum nu se poate mai diferiti: bogatul om de afaceri Ray (Steve Martin) si tanarul pierde-vara Jeremy (Jason Schwartzman). Contrar asteptarilor pe care le poate trezi titlul filmului (vezi asemanari cu “Made in Manhattan” al lui Jennifer Lopez sau deja clasicul “Pretty Woman”), “Shopgirl” nu aluneca in comedia romantica gen “saraca fata saraca se marita cu bogatul om bogat”.

E mai subtil, elegant, pe alocuri capricios, uneori foarte trist, alteori incoerent si lasa spectatorul sa inteleaga multe sau… sa nu inteleaga nimic.

Motivul ar putea fi accentele comice, cam nelalocul lor, de care este raspunzator personajul lui Jason Schwartzman, actor specializat in roluri de “tocilar”, rol pe care l-a transformat intr-un fel de marca proprie.

Asemanat adesea cu “Lost in Translation”, “Fata de la magazin” nu are decat de pierdut in urma comparatiei: Claire Danes nu este Scarlett Johansson, desi joaca foarte expresiv personajul fragilei si visatoarei Mirabelle, iar Steve Martin, cu o interpretare oarecum asemanatoare cu cea a “catatonicului” buimac Bill Murray, nu a reusit decat sa faca critica de peste ocean sa se intrebe daca nu cumva si-a facut operatii estetice pentru a juca rolul lui Ray Porter.

Un alt film cu care ar putea fi comparat “Shopgirl” este esecul lui Cameron Crowe, “Elizabethtown”, cu Orlando Bloom si Kirsten Dunst in rolurile principale. Tot o poveste de dragoste moderna, in care doi oameni se intalnesc, isi descopera nenumarate afinitati, dar isi vede fiecare de drumul sau pentru ca le lipseste acel “ceva”, “Shopgirl” nu da solutii si nici explicatii. E un studiu de caz la care spectatorul trebuie sa adauge foarte mult de la el pentru a gasi un sens. stefan.dobroiu@zf.ro

Stil de viață