Cronica unor morti anuntate (prin telefon)

Sa presupunem ca ati vazut prima parte din Avertizarea (The Ring) si ati “digerat” intriga: anumite imagini dubioase apareau in mod inexplicabil la televizor la ore tarzii din noapte, dar circulau si pe o caseta video. Aceste secvente absurde si aparent lipsite de logica (o femeie care se piaptana, niste oameni care se tarasc prin noroi) erau fatale pentru cei care le priveau: ei sfarseau peste o saptamana in mod inexplicabil, cu o expresie de groaza intiparita pe chipuri. O ziarista si fostul ei sot, profesor, au investigat cazul, dar curiozitatea i-a pus in situatia de a auzi “ring”-ul fatal. Din acel moment isi dau seama ca mai au o saptamana sa dezlege blestemul sau sa moara. Astfel ajung la povestea lui Sadako, o tanara cu puteri paranormale, care “a petrecut” 30 de ani intr-o fantana si poate ucide cu puterea gandului. Exista si o solutie, dar bineinteles ca pana la descoperirea ei, cativa oameni nevinovati mor.

In Avertizarea Doi (Teh Ring Two), blestemul din prima serie nu numai ca nu s-a rezolvat, dar se pare ca puterile malefice i s-au transmis lui Yoichi, copilul profesorului ucis. Acum, adica la o saptamana de la “final”, trupul lui Sadako alias capul rautatilor e recuperat din fantana in care a zacut 30 de ani. Dar spiritul ei nu poate fi adus intr-un laborator si ajunge sa bantuie televizoarele, in cautare de noi victime. Tanara asistenta a profesorului si un ziarist duc mai departe cercetarile aparent rezolvate de cuplul din primul film. Povestea continua la alt nivel, mai analitic decat primul, poate si pentru ca de data aceasta cei doi nu mai sunt sub amenintarea directa a “deadline-ului”.

Cert este ca momentele tensionate sunt mai tensionate decat in prima parte, iar cele trenante par si mai trenante – interminabile chiar. Poate pentru ca se implica politia, psihiatrii, se discuta mult si se ajunge chiar la un experiment psihiatric menit sa dezlege blestemul. Dar lucrurile se complica si mai tare.

Daca in prima serie regizorul a mizat pe efectul psihologic al ideii ca frica poate ucide, acum sunt puse in miscare efectele speciale. Si, intr-adevar, imaginile sunt mult mai convingatoare. In primul Ring, scenele horor se rezumau la femei fantomatice cu parul in ochi si niste fotografii deformate. De data asta privim imagini de pe lumea cealalta, cranii care clipesc la blitz-ul fotografului, fantome care ies din televizor, cadavre care apar din apa … De altfel, apa e o prezenta importanta in film, de la marea care se pare ca o atragea pe Sadako, la fantana in care a fost aruncata si la piscina langa care se desfasoara experimentul psihiatric. O feblete a regizorului, probabil, pentru ca Nadako a mai semnat un film in 2002 care se numea “Apa intunecata”.

Ar mai fi de notat cateva elemente ciudate si posibil datorate culturii japoneze: ca si in “Grudge”, femeile si copiii intrupeaza raul si spiritele din cealalta lume si sunt instrumente ale terorii. Apoi, filmul poate fi “citit printre randuri”, ca o respingere a asiaticilor traditionalisti fata de societatea imaginii….Pana la urma, faptul ca fantoma isi imprastia blestemul prin televizor nu e tocmai intamplator intr-o civilizatie atat de meticuloasa.

Dezamagitor e artificiul descoperit pe parcurs: tema telefonului care ar anunta moartea curiosilor e doar un pretext, cu rol angoasant, probabil, pentru ca telefonul nu suna de fiecare data cand cineva priveste caseta si unii sunt scutiti de teroarea “ring”-ului, dar nu si de moarte. Sau poate in asta consta “perversitatea” fantomei?

Un film pentru cei foarte rabdatori care au vazut si prima parte sau pentru amatorii de horror-uri care nu tin neaparat sa inteleaga intriga. Si pentru cei convinsi ca televizorul e malefic…

Tehnologie