Cristina Roșca, editor-șef După Afaceri Premium: Când a fost ultima dată când ai încercat ceva pentru prima dată? Nu, nu e o glumă și nici o întrebare retorică

Când a fost ultima dată când ai încercat ceva pentru prima dată? Nu, nu e o glumă și nici o întrebare retorică. Stăteam să mă gândesc că înainte de pandemie am sărit cu parașuta deasupra deșertului, m-am dat cu balonul (asta de mai mult de o dată), mi-am învins teama de înălțime cățărându-mă pe un vârf destul de abrupt (pentru mine), am văzut pufini de aproape (asta în contextul în care sunt singurele păsări care îmi plac, deși mă sperie orice înaripată – e o fobie), am mângâiat un ghepard care nu era drogat sau dresat și, probabil, lista ar mai putea continua. Știu sigur că în „caietul“ cu planuri, foarte sus, erau zborul cu elicopterul, înotul cu balenele, scufundările și alte câteva idei pe care unii le-ar considera îndrăznețe sau cool, pe când alții (cum ar fi mama) le-ar cataloga drept nebunești de-a dreptul. Încă nu le-am încercat, dar nu e nici timpul trecut.

Cum am ajuns totuși să mă gândesc la asta?

Vorbeam zilele trecute cu două persoane diferite despre schi. Iar eu nu știu să schiez. Sau să mă dau pe snowboard. Mereu am asociat sporturile de iarnă cu frica mea de înălțime și atunci le-am ocolit cu grație și dezinvoltură. Ei bine, anul ăsta (de fapt în sezonul de iarnă 2021-2022) mă simt pregătită să încerc și asta. Nu știu cum va ieși, în capul meu deja se derulează o serie de filme – genul suspans sau chiar thriller -, dar cred că sunt datoare mie să încerc. Iar dacă nu va merge prea bine, sunt convinsă că mă voi putea consola apoi la spa sau la masaj. Sau oriunde îmi voi putea linge liniștită rănile, emoționale sper eu, și nu fizice. Poate chiar mă voi da cu parapanta deasupra munților. Da, asta mă sperie mai puțin, în mod ironic.

Dar ce m-a apucat cu schiul? Și eu am stat să mă gândesc. Cred că are de-a face cu faptul că de aproape doi ani – de când cu pandemia – simt că nu m-am aventurat prea mult sau prea departe de casă. Și cred că mi-e dor de un strop de adrenalină.

Când am zburat cu avionul pentru prima dată – cred că aveam 19 ani – mi s-a părut cea mai minunată experiență. În niciun moment nu mi-a fost frică, nici măcar când pasărea de metal a început să se zguduie din toate încheieturile la primele turbulențe. Cu vârsta, cu turbulențele, am început să dezvolt mici panici pe care tot eu am încercat – și reușit – să le temperez. Nici acum nu mi-e frică să zbor, ba chiar aștept următoarea călătorie. Dar ce mi-am dat seama e că, odată cu vârsta, am început să conștientizez eventualele pericole și propria-mi mortalitate. Iar pandemia și stresul ultimilor doi ani nu au ajutat.

Așa că am decis că e momentul să încerc ceva nou, ceva care mă sperie și mă scoate din zona de confort. Ce a ieșit, sper că voi povesti curând. Dar până atunci, întrebarea rămâne: când a fost ultima dată când ai încercat ceva pentru prima dată?

Stil de viață