Supliment editat de Ziarul Financiar

Stil de viață

Cristina Roșca, După Afaceri Premium: De ce nu m-aș muta în Elveția? E o țară cu peisaje de vis și cu un nivel de trai mult peste media Europei, dar cam ca luceafărul de rece

A apărut noul număr al revistei După Afaceri Premium. Ce puteți citi în această ediție?

Cristina Roșca, După Afaceri Premium: De ce nu m-aș muta în Elveția? E o țară cu peisaje de vis și cu un nivel de trai mult peste media Europei, dar cam ca luceafărul de rece
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: De ce nu m-aș muta în Elveția? E o țară cu peisaje de vis și cu un nivel de trai mult peste media Europei, dar cam ca luceafărul de rece · Foto: După Afaceri

Acum câteva zile m-am întors dintr-o scurtă incursiune în Elveția, unde am revenit pentru a patra oară (dacă am numărat bine) în decurs de un deceniu.

Prima dată am ajuns aici într-o vacanță mai lungă și-mi aduc aminte de o țară muntoasă, frumoasă, ordonată, liniștită și scumpă. Am mai fost apoi o dată la invitația unei orologerii, dar dincolo de evenimentul în sine, nu prea am mari amintiri. A treia oară am fugit scurt, un weekend, trecând granița din Italia în provincia elvețiană Ticino. Nu am simțit-o ca fiind Elveția, ci doar o Italie mai scumpă. Iar acum, a patra oară, ei bine acum pot să zic cu mâna pe inimă ce impresie mi-am conturat.

Dar înainte de a vă dezvălui concluzia mea (nu că aș vrea să mențin suspansul, dar cred că e util contextul), trebuie să spun că și de această dată am ajuns tot cu munca – veți vedea în numărul următor pentru ce anume, o poveste care sper să iasă în scris la fel de spumoasă și interesantă precum cea care mi-a fost împărtășită. Am vizitat un micuț oraș tipic elvețian – Stans (a se citi Ștanț) – și am revăzut elegantul Zurich și frumoasa urbe Lucerna, în opinia unora cea mai frumoasă din această țară. Și cine sunt eu să îi contrazic?!

Și, după ce m-am plimbat ore în șir pe străzi, am mâncat la restaurante de top (dintre care unul cu stea Michelin), am degustat vinuri, romuri, ginuri și whiskey-uri dintre cele mai bune (mai ales whiskey-uri), am numărat milioane de franci în mașini de lux și am admirat măiestria orologerilor elvețieni, concluzia mea e următoarea: nu mă văd trăind în această țară, deși este evident că nivelul de trai e mult peste medie, deși curățenia e impecabilă, iar lumea îți zâmbește binevoitoare oricând – atât în aeroport, cât și la restaurant ori la supermarket.

Și totuși, pentru mine Elveția e cam ca luceafărul de rece. Și, la fel ca Eminescu, mă refer acum la sentimentul pe care îl transmite, nu la temperatură.

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, e o țară superbă (cei care au fost știu), dar atât de ordonată, încât parcă devine puțin plictisitoare. Și, să nu uit, nimic nu s-a schimbat într-un deceniu, a rămas una dintre cele mai scumpe țări unde am fost.

Eu totuși vorbesc din perspectiva mea de vizitator.

Corina Larpin, fondatoarea brandului de bijuterii Stéfère, ale cărui piese sunt purtate de Lady Gaga, Beyoncé, Madonna sau Jane Fonda, a și locuit aici vreme îndelungată. Acum face înconjurul lumii, putând să o găsești fie în Mykonos vara, fie în Vietnam în vacanța de primăvară, fie în SUA la cine știe ce eveniment. Ea povestește într-un interviu acordat După Afaceri Premium despre ce înseamnă să locuiești în diferite colțuri de lume și ce înseamnă să trăiești o bună parte din viață departe de România.

O poveste la fel de fascinantă are și Michael Bernescu, astăzi responsabil cu gestionarea ansamblului Palas din Iași, dezvoltat de grupul Iulius. Dar istoria vieții lui nu e deloc așa de simplă precum am sumarizat-o eu. Ea ar putea lesne să devină scenariu pentru un film. Sau firul narativ al unei cărți care încă se scrie.

Poveștile din acest număr al revistei sunt, așa cum v-am obișnuit, multe și toate merită citite. Unele dintre ele curg lin, asemenea unui roman de Kazuo Ishiguro. E cazul pânzelor deFlorian, care ascund în delicatețea firelor o istorie de familie începută acum mai bine de 50 de ani.

Sunt și unele texte mai puțin liniare, dar cu final fericit. Un exemplu vine din gastronomie. Brânza și vinul sunt, de când lumea, în simbioză. O relație mai puțin obișnuită, neașteptată chiar, este cea a brânzeturilor fine, alese pe sprânceană, și a berii.

Și ca să vă las în suspans sau ca să vă ofer încă un argument să citiți toate textele, închei cu o întrebare. Ce se întâmplă când în fața unui berar priceput, dornic să experimenteze, pui un butoi în care s-au „odihnit“ câțiva ani un bourbon, un coniac, un vin sau chiar o țuică? Răspunsul îl găsiți câteva texte mai încolo!

Lectură plăcută!

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția