Cristina Roșca, După Afaceri Premium: Ce am învățat de la un cuplu de australieni care au bătut lumea întreagă pe motocicletă? Că tinerețea e o stare de spirit, iar fragilitatea stă în ochi privitorului

La începutul acestui an, am cunoscut un cuplu de australieni care a bătut lumea în lung și-n lat, adesea pe motocicletă. Acum mai bine de două decenii, s-au îndrăgostit de Sri Lanka. Era încă război civil în această țară din sudul Asiei, dar asta nu i-a împiedicat să se mute într-un sat de munte unde nu exista aproape nimic, într-un loc de care cei mai mulți turiști nu auziseră.

Pe un drum lăturalnic ce șerpuia abrupt, ei și-au construit o casă pe care, apoi, au deschis-o pentru oaspeți. Au numit-o Waterfall’s Homestay pentru că avea (și are) vedere la una dintre cascadele din zonă. Sunt patru camere ce pot fi închiriate. Doar că astăzi abia mai găsești un loc liber. Ella (ăsta e satul) a devenit între timp una dintre cele mai populare destinații din Sri Lanka.

Acum, fiecare casă din localitate e de fapt un soi de pensiune sau un „homestay“, iar la drumul mare ai o salbă de restaurante și cafenele care mai de care mai pline de oaspeți.

Și la Waterfall’s Homestay, despre care fondatorii spun că ar fi fost primul „homestay“ din zonă, lucrurile s-au mai schimbat. Acum, businessul e condus de următoarea generație – fiica celor doi australieni și soțul ei, originar din Sri Lanka.

Când am ajuns noi, familia îl aniversa pe cel mai tânăr membru al familiei, ce abia împlinise cinci ani. Bunicii veniseră special din Australia pentru asta. Și urma să se întoarcă acolo în câteva săptămâni.

Le-am aflat povestea la o felie de tort, pentru că oaspeții au fost și ei invitați la petrecere. Și tot atunci am aflat că, deși le e mereu dor de Sri Lanka, trebuie să revină în Australia pentru că mama ei are 95 de ani și vor să petreacă împreună cât mai mult timp.

Pentru cei mai mulți, 95 sună ca un număr mare. Nu și pentru cea care până recent a refuzat să pună mâna pe un baston. Sau să primească o mână de ajutor, un punct de sprijin. „Până acum câteva luni, refuza să te asculte vorbind despre ea ca despre o bătrână. Spunea că ești bătrân doar dacă te simți, iar ea nu se simte“, istorisea fiica ei zâmbind. De altfel, chiar și acum, locuiește în continuare singură, iese în oraș cu prietenele ei, merge la petreceri, bea alcool des și se bucură de viață. „Pare fragilă, dar nu e! Învățăm multe de la ea!“

Mi-am amintit povestea după ce am citit unul dintre materialele din această ediție, cel despre sticla care revine în forță în designul interior. Material care se poate juca cu lumina, sticla, datorită avansului tehnologic, iese din teritoriul oarecum marcat de fragilitatea sa, pentru a dezvălui puteri nebănuite.

La fel de firave par și florile. Și nu sunt. Ba chiar ele au o forță aparte. Indiferent de anotimp, cu o floare chiar se face primăvară, după cum veți putea citi în paginile acestei ediții.

Despre alte lucruri efemere sau fragile, cel puțin în aparență, veți citi în acest număr de martie din După Afaceri Premium. Și tot aici veți afla că, de multe ori, fragilitatea e doar o iluzie. De și mai multe ori, ea e în ochii privitorului.

Lectură plăcută!

Călătorii