Cosmin Bordea: Un HR manager nu e duhovnicul intreprinderii

Dupa absolvirea Facultatii de Administratie la Cluj, Bordea a continuat cu Psihologia la Bucuresti. Insa intre cele doua a mai fost bursa de la Universitatea de stat din Pittsburgh, care a insemnat contactul cu civilizatia americana. “La Administratie era un program, prin care veneau tot felul de profesori care predau si asa am cunoscut un tip care m-a ajutat ulterior sa merg la o bursa de HR. Profesorul preda managementul timpului, al schimbarii si era o persoana plina de carisma, un relationist extraordinar, mi-a placut mult ce preda si mi-a insuflat dorinta de a sti mai multe despre HR. A fost un program focusat pe relatii interumane, am vizitat o serie de locatii in care se aplicau diversele lucruri pe care le invatam, de exemplu puteam sa vad diverse sisteme de evaluare a performantelor in companii din IT, otelarii, spitale.”

In 1999, dupa prima facultate, a intrat in consultanta, la o firma olandeza, iar dupa alti doi ani a facut pasul in industrie, ca director de resurse umane la proaspat privatizata Semanatoarea. “A fost o experienta interesanta, pentru ca era o perioada destul de agitata din punct de vedere sindical, asa ca pentru un director de resurse umane chiar era o provocare.” A urmat alt pas, la compania de distributie de produse farmaceutice Fildas, dar tot ca director de resurse umane. “Aici, in prima parte compania era in downsizing, trebuia sa facem mai multe cu mai putini oameni. Apoi a fost o crestere foarte rapida si a trebuit sa sustinem cresterea cumva organizational.” Fresenius l-a cooptat pe Bordea in urma cu patru ani, cand tocmai incepeau proiectul de clinici (pana atunci fusesera doar importatori de aparatura medicala). In 2005, odata cu privatizarea, a aparut si ideea de resurse umane, pentru ca numarul angajatilor crescuse la cateva sute de oameni. Iar de 1 an si 4 luni a facut un alt pas, pe verticala, ocupandu-se de atunci de intreaga retea de clinici, ceea ce inseamna coordonarea tuturor functiunilor si a clinicilor de dializa. “Comunic cu ei pe e-mail si telefon, dar merg mult si prin tara. E vorba de relatii cu parteneri locali, cu anumiti angajati care vor sa se intalneasca direct cu mine, plus ca e nevoia de a vedea lucrurile direct. Cred ca 35-40 % din timpul meu e in afara biroului din Bucuresti, pentru ca avem centre distribuite razlet: Iasi, Oradea, Constanta, Bacau, mai deschidem in Brasov si Pitesti.” Trecerea de la HR la noul job, care inseamna coordonarea unei retele de clinici, considera ca a fost usoara. “Partea de HR management e esentiala in a asigura servicii medicale. Din punctul meu de vedere, tehnologia e doar o unealta, valoarea majora sunt oamenii in businessul acesta, ceea ce a facut sa ma adaptez mult mai usor. Toate eforturile mele erau spre a optimiza partea de HR cat mai mult si a avea relatii. Pentru asta trebuie sa te adaptezi la asteptarile (nu neaparat la nivelul) celui din fata ta.” Aceasta a fost strategia adoptata cu medicii sefi, cei care conduc clinicile si care sunt principalii sai interlocutori. “E foarte bine sa te pozitionezi bine in fata lor, ca si in fata celorlalti directori de departament, si sa fii foarte concentrat pe actiune. De regula, toti oamenii din clinici provin din organizatii de stat, din spitale, care au culturi puternice, nu totdeauna compatibile cu organizatii private. Focusul major e sa schimbi cultura organizationala si oamenii sunt foarte rezistenti la asta, pentru ca inseamna sa le omori putin din valorile pe care le-au acumulat in 5-10 ani, dar sa ii tii si motivati si sa le dai ceva in loc. Orientarea fata de pacient – aici e incompatibilitatea majora intre cultura unei organizatii private si a lor.” O provocare importanta la noul post a fost partea de content. “Eu stiam HR, asta era expertiza mea, nu eram stapan pe fluxurile de business, fluxurile financiare, fluxurile operationale propriu-zise: fluxuri medicale, medicamente, diverse alte produse. A trebuit sa invat cat am putut de repede ce inseamna elementele de baza.” Cat despre o eventuala trecere la psihologie, Bordea spune ca nu e foarte probabila. L-ar atrage mai mult life coaching, care se leaga si de insertia individului in societate, de managementul resurselor financiare, nu doar de sanatatea psihica. “Life coach-ul e foarte focusat pe solutii reale, rolul lui nu e de a insanatosi, ci de a-l optimiza social.” Pana acum psihologia l-a ajutat mult. “In managementul resurselor umane, psihologia e foarte importanta, desi a avea o diploma in domeniu nu e esential. Psihologia te ajuta sa ai aparatul asta conceptual prin care poti sa intelegi mai multe, de asta am simtit nevoia sa fac asta dupa prima facultate, pentru a completa partea juridico-economica.” Bordea compara partea de psihologie in HR cu studiile unui muzician. “Un cantaret, daca simte, se descurca, e lautar, dar daca invata, e cantaret complet. Mai ales ca in HR posturile de acum tind sa devina extrem de ingineresti si exista curentul acesta inspaimantator de a deveni un maestru al formularelor si traseelor profesionale si mai putin al discutiei si empatiei, poti deveni un HR rece. Din punctul meu de vedere varianta de mijloc e cea mai buna, pentru ca a dezumaniza e o greseala. Pe de alta parte, si a face HR din dorinta de a fi un vrajitor iar e o greseala. De asta cred ca trebuie sa fie o caldura bine dozata. HR nu e neaparat duhovnicul intreprinderii, dar nici nu trebuie sa fie inginerul normator. Maiestria in asta consta in a asigura un echilibru. Si a nu uita ca HR nu inseamna a face angajatii fericiti si a transforma o companie intr-un club in care toti sa fie veseli. Esti un HR manager de succes atunci cand resursele umane din companie sunt eficiente. Daca eficienta inseamna o retentie mai buna, sa nu plece oamenii cum se intampla acum pe piata din Romania, conteaza si asta. Trebuie echilibru.” Iar pentru echilibru, chiar si un specialist in HR si psihologie trebuie sa se relaxeze. Dupa fumatul pipei (“ceva din alta lume”), scufundarile sunt alt mod de a evada. “Imi place enorm sa fac scuba diving in special in Marea Rosie. Acolo e multa liniste si e o realitate interzisa, foarte greu de reprodus. Filmele nu cred ca arata nici 5 % din senzatia de a fi acolo. Si faptul ca e un alt mediu, ca nu suntem facuti pentru mediul acvatic, iti da si o stare diferita. Ramane insa si o stare de oarecare alerta, oricat de stapan esti. Si totusi e relaxant, chestia asta intra cumva in fundal, de la a patra scufundare nu mai constientizezi anxietatea. Ce e foarte relaxant e ca din zgomotul de afara nu patrunde nimic, sunetele sunt foarte filtrate, peisajul e cu totul altul. Iar Marea Rosie (pe langa Mediterana si Neagra) e cea mai bogata: corali, pesti in culori incredibile-de exemplu nuante de violet pe care nu le-am vazut niciunde. Sunt morene multe, caracatite, caluti de mare care se agata de deget si tin minte ca am vazut un peste de aproximativ 2 m, cat mine, dar umflat ca un zeppelin, intunecos si cu pete albastre… E o lume pe care nu o cunoastem destul de bine si cred ca in asta si consta frumusetea si relaxarea. E ceva ce ma rupe de realitate, acolo nu poti sa te gandesti la altceva, e ca un ritual initiatic, intri intr-un fel de transa.”

Tehnologie /Din vorba in vorba