Corvoada aniversarii in familie
Ca in fiecare an cand se apropie ziua mea, incepe sa ma cuprinda depresia, care nu are totusi legatura cu faptul ca sansele mele de a deveni milionara in dolari in floarea tineretii se imputineaza cu fiecare an, astfel incat e din ce in ce mai putin probabil sa ma "mogulizez" pana la rotunda varsta de treizeci de ani
Ca in fiecare an cand se apropie ziua mea, incepe sa ma cuprinda depresia, care nu are totusi legatura cu faptul ca sansele mele de a deveni milionara in dolari in floarea tineretii se imputineaza cu fiecare an, astfel incat e din ce in ce mai putin probabil sa ma “mogulizez” pana la rotunda varsta de treizeci de ani.
Ca de altfel multe femei din tara asta, ma gandesc cu groaza la momentul cand, cu ocazia petrecerii “in familie”, se vor reuni toti membrii clanului, a carui specialitate este trecerea prin furcile caudine a fiintelor vulnerabile (si oricine se transforma intr-un asemenea specimen dupa consumarea pe nerasuflate si pe ascuns a unei sticle de sampanie, in incercarea de altfel sortita esecului de a-si face curaj).
Dupa ritualul care cred ca dateaza din vremuri cat se poate de imemoriale, primul esalon al structurii de matriarhat a familiei incercuieste victima si lanseaza apoi proiectile, daca nu ucigase, cel putin teribil de penibile. “Cand ai de gand sa te mariti, ca ai ajuns deja la X ani si cine crezi ca te mai ia, chiar daca ai tu o cariera (aici intervine un ton dispretuitor)?” se intereseaza plina de amabilitate o matusa care cred ca si-a fixat telul de a casatori inca de la gradinita. “Dar tu chiar nu esti in stare sa te ingrasi, ca barbatului roman ii place femeia rotunjoara.. Si cine crezi ca te mai ia asa slaba, chiar daca ai tu o cariera?” De fapt partea cu “cariera” este leitmotivul criticilor anuale din partea rudelor care nu inteleg nebunia femeilor din aceste vremuri, de a merge zi si uneori si noapte la serviciu. Urmeaza o avalansa de alte “complimente” – “de ce te imbraci mereu in pantaloni?”, “de ce (nu) te fardezi?”, “de ce dai atatia bani pe haine?”, “de ce te duci la serviciu? Ce, nu e in stare sa te tina?” etc, etc, etc.
Apoi soseste piesa de rezistenta, mai precis piesele: o masa cu cel putin zece feluri de mancare, pregatite de matusi cu dragoste si sperante de maritis al nepoatei, care trebuie sa se infrupte din fiecare. Daca ratez de pilda ciulamaua, sigur autoarea preparatului isi va face seppuku pe motiv de rusine si dezonoare, astfel incat dupa ziua mea ma trezesc cu vreo trei kilograme in plus, numarul de telefon al unei verisoare care pana la 25 de ani a reusit sa se marite si sa faca trei copii precum si o carte intitulata subtil “Zece modalitati de a pune mana pe un barbat chiar daca esti slaba si ai o cariera”.
Cred ca anul asta plec din tara.
raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
