Corsica, salbatica si cosmopolita

Corsica, supranumita “Ille de la beaute” (insula frumusetii), este o tara ale carei principale atractii sunt natura si misterul artefactelor. Este un paradis fragil, compus din roci dure, un secret mereu aproape descoperit, niciodata stiut pe deplin.

Cei 200 de ani de cand apartine Frantei si-au spus cuvantul pe multe planuri – gastronomic, muzical si cultural. Corsica este frumoasa, pura, de moda veche, este locul unde s-a nascut Napoleon Bonaparte. Balzac o descria ca fiind o insula franceza scaldata in soare italian, iar Prosper Merimee i-a dedicat o nuvela. Corsica este un melanj intre destinatii periculoase, peisaje salbatice si vin frantuzesc asortat la un deliciu culinar savurat in amurg.

Cea mai potrivita perioada pentru o calatorie in Corsica este iulie-august, atunci cand temperaturile cresc si festivalurile isi fac aparitia. Bineinteles ca nici lunile mai si iunie nu sunt de ocolit, daca nu pentru maslinele care abia se coc, macar pentru florile de camp care incep sa infloreasca.

In Corsica veti gasi un numar impresionant de sarbatori publice si evenimente tipic frantuzesti, cu mancare specifica si muzica traditionala. La categoria bizar se incadreaza Festivalul Vantului (octombrie), la care participa 600 de artisti, oameni de stiinta si atleti. Este vorba despre concerte, arta stradala, teatru, sculptura, sporturi care se pot realiza doar cu ajutorul vantului si tot felul de tehnologii care functioneaza cu energie eoliana – un amestec de arta, sport si stiinta. Tot in octombrie se organizeaza si World Rally Championship. Corsica este renumita pentru frumusetea traseelor sale, datorita carora atrage, anual, peste 35 de milioane de spectatori din toata lumea.

Lunile cele mai “ocupate” raman totusi iulie, august si septembrie. Iulie pentru ca atunci are loc festivalul anual al vinului – “Foire du Vin de Luri”, la Cap Corse, in timp ce la Bastia este “Releve des Gouverneurs”, un carnaval costumat care celebreaza sosirea guvernatorilor genovezi. Si august, pentru ca pe 6-7 are loc Targul Migdalelor, cand toti, turisti si localnici, merg in drumetii la cules de migdale, foarte folosite in bucataria traditionala, iar pe 15 se sarbatoreste ziua de nastere a lui Napoleon, fiul Corsicii.

Si pentru ca tot am adus vorba de Bonaparte si petrecerea in cinstea lui, e bine sa stim si locul in care s-a nascut, mai ales pentru ca este vorba despre cel mai cosmopolit oras din Corsica. Ajaccio este un port in nuante pastel in care gasesti la tot pasul magazine de moda, restaurante cu stil si un trafic-monstru. Este printre putinele orase corsicane care pare sa fie cu picioarele bine infipte in secolul 21. Are, totusi, si latura sa melancolica, provinciala, care seduce turistii – vezi sarbatoarea din 15 august care parca este o oda adusa kitschului.

Bonifacio este urmatoarea destinatie pe care nu trebuie sa o ratati. Fortareata din sud a fost port de retragere pentru Ulise – cel putin asa spune legenda. De-a lungul ei se intinde o fasie de 12 km de apa. Orasul este impartit intr-o zona marina si o zona construita in stil genovez. Citadela se afla la 70 de metri de mal si este proiectata in asa fel incat sa para o continuare a rocilor abrupte.

In nord se afla Cap Corse, o adunare de sate pescaresti si dealuri verzi. Este o superba zona salbatica taiata in doua de un sir de munti si completata de turnuri genoveze, piscuri inalte si nisipuri aurii. Partea vestica ofera cele mai spectaculare peisaje marine.

Daca familia Flinstone ar fi fost reala, atunci in mod sigur ar fi locuit in Filitosa. Cel mai celebrat sit preistoric din Corsica este caminul unor statui invaluite in mister care dateaza din era neolitica. Monumentele au 2-3 metri inaltime si reprezinta chipuri umane sau oamneni inarmati. Tot aici sunt si niste structuri circulare (torri) construite in cinstea unor pelerini ai marii care au invadat Corsica in 110 i.Ch.

Foarte interesant este traseul GR20, la care se inscriu circa 10.000 de oameni in fiecare an. Drumul strabate insula de la nord la sud pe o diagonala de 200 de km. Se fac 15 opriri sau se merge 5 pana la 8 ore pe zi pe jos si merita pentru ca nu in fiecare zi puteti admira peisaje ca Parcul Natural Regional care se ridica pana la 1.000-2.000 de metri altitudine.

O alta zona potrivita pentru amatorii de sport este regiunea Niolo, unde ghizii specializati in calatorii montane te poarta pe crestele Cuccia si Calasima, te initiaza in tainele canioanelor Ruda si Frascaghju sau te invata sa faci caiac pe Golo. Porto Vecchio este locul cel mai cautat pentru scufundari, tot aici fiind si cele mai bune plaje pentru inot.

Dupa aceste activitati, in ordinea popularitatii, urmeaza ciclismul, apoi catararile. Daca iti place apa, dar nu stii sa inoti, ramane varianta barcilor, pe care le poti inchiria din orasele Porticcio si St Florent. Ultima, dar nu cea din urma preferinta a turistilor este echitatia, motiv pentru care exista si tururi special organizate in acest sens.

Si daca distractiile cu iz sportiv din timpul zilei nu va obosesc indeajuns, viata de noapte o va face cu siguranta.

O seara in Bastia incepe de obicei in nouveau port, care este locul cel mai frecventat de tineri, pentru ca aici nu exista interdictii pentru cei sub 18 ani. Barurile se inchid la ora 2.00, astfel ca timpul pentru nebunii este mai mult decat suficient. Cele mai frecventate locatii sunt Bounty (muzica techno-rap) si, de cealalta parte a baricadei, Maracana, unde se asculta vechile melodii frantuzesti atat de romantice.

In nouveau port este bine sa mergeti in prima parte a serii, pentru ca in a doua parte sa puteti vizita vieux port. Cotton Cafe este ideal pentru atmosfera sa linistita, traditional pariziana. Velvet, in schimb, este un club select in care poti intra numai daca esti imbracat la 4 ace. O alta varianta sunt petrecerile de pe plaja, la Casone, in Biguglia, la care participa de obicei 3-4.000 de oameni.

In nouveau port exista si restaurante unde poti savura delicii cu specific frantuzesc si italian. La Vita e bella are cea mai buna pizza, iar Mayflower este perfect pentru o cina in doi. Foarte putine restaurante si-au pastrat, insa, specificul traditional, care este vazut ca o adevarata arta – de la taranii care mananca numai animalele vanate de ei si legumele crescute in propria curte si pana la corsicanii moderni care profita de toate aceste produse naturale pentru a tine diete. Foarte populare sunt castanele si faina de castane, uleiul de masline si branza de capra. Si condimentele au loc de cinste – rozmarinul, menta, salvia si chimenul sunt cele mai utilizate la sosurile pentru paste sau alte delicatese.

Cultură