Stil de viață /Despre lume si viata
Copilasi malefici
Zilele trecute am avut placerea sa efectuez o calatorie destul de lunga prin Bucuresti cu un taximetrist care, ca (prea) multi dintre colegii sai, scuteste probabil o groaza de bani pe sesiuni cu un psihiatru vorbind cu pasagerii pana ii lasa lati. Bineinteles ca in vreo 45 de minute a gasit timpul sa-mi povesteasca despre viata, familia, calatoriile, principiile, afacerile si situatia lui
Zilele trecute am avut placerea sa efectuez o calatorie destul de lunga prin Bucuresti cu un taximetrist care, ca (prea) multi dintre colegii sai, scuteste probabil o groaza de bani pe sesiuni cu un psihiatru vorbind cu pasagerii pana ii lasa lati.
Bineinteles ca in vreo 45 de minute a gasit timpul sa-mi povesteasca despre viata, familia, calatoriile, principiile, afacerile si situatia lui.
Stiu ca am fost sfatuita ca, in cazul soferilor suferinzi de incontinenta verbala sa fac pe moarta, dar cred ca in cazul acestui taximetrist nu ar fi contat nici chiar daca as fi inceput sa ma descompun pe bancheta din spate, asa era de absorbit de discursul propriu.
Eu eram doar o piesa de mobilier necesara pentru crearea unui decor si pentru declansarea incontinentei despre care vorbeam mai sus.
Printre toate laudele de sine si aberatiile, taximetristul respectiv a reusit insa sa strecoare si o chestie inteleapta: chiar daca ai o tona de bani (dupa cum era cazul lui, evident, pentru ca taximetristii fie se vaita ca mor de foame, fie iti spun ca din taximetrie ies mormane de bani), asta nu inseamna ca trebuie sa cedezi presiunii sentimentale si sociale si sa-ti rasfeti copilul pana isi pierde mintile.
Lucru cu care sunt perfect de acord – ceea ce marturisesc ca e si foarte simplu pentru mine, avand in vedere ca nu am copii si nu stiu ce inseamna sa te chinui sa le formezi un sistem moral. Dar cand l-am auzit pe domnul sofer cum spunea ca desi il dau banii afara din casa, al sau copil nu e imbracat dupa ultima moda si nici nu primeste jde milioane bani de buzunar, m-am gandit ca in sfarsit iata un om normal.
Iar cand eu am invocat presiunea anturajului si el a spus ca asta e doar un pretext si ca el personal si-ar exercita o functie fiziologica asupra anturajului, deja mi-am revenit din starea cvasi-catatonica in care ma aruncase o jumatate de ora de peroratii taximetristice.
Mi-am spus – exista speranta, deci. Si mi-am dat seama ca nu sunt tocmai un monstru daca imi critic (in fata) prietenii cand imi relateaza cum si-au dat ultimii bani sau, mai rau, s-au indatorat ca sa ii cumpere copilului inca cinci perechi de pantofi sport de o anumita marca, incat sa aiba cate una pentru fiecare zi de scoala, si o haina inscriptionata cu o alta super marca si care costa cat nu stiu cate salarii medii pe economie. Plus bani de banchet, bani de majorat, bani de weekend, bani de club, bani de taxi, bani de cate un telefon mobil pe luna, iPod, computer etc. Bani de meditatii – ceea ce ar fi ok, daca “elevul” nu si-ar petrece orele de meditatie visand la ce chestii sa le mai ceara parintilor ca sa dea bine in fata colegilor (ca fosta furnizoare de meditatii pana era sa fac o cadere psihica, pot garanta ca e adevarat).
Bani de coafor, bani de farduri, de parfumuri si bani de excursii la schi in Elvetia, ca sa nu fie copilul mai prejos de “anturaj”.
Si, daca nu cedezi, intervin crize, plansete, bosumflari si episoade intense de santaj sentimental.
Astfel de copii teroristi cred ca au inspirat-o si pe Agatha Christie care a reusit sa scrie un roman in care victimele sunt doi copii dezagreabili, care isi gasesc si sfarsitul intr-un mod destul de sinistru. Initial m-a socat, dar pe urma mi-am dat seama ca doamna Christie mai mult ca sigur a avut “placerea” de a cunoaste vreo progenitura razgaiata, pe care s-a razbunat omorand-o intr-un roman ulterior.
Iar despre filmele de groaza japoneze in care adesea tancii sunt cat se poate de malefici, nici nu mai aduc vorba pentru ca nu vreau sa dau nimanui idei.
Stil de viață /Despre lume si viata
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
