Confidenta mea are 100 de cai-putere

Din vorba-n vorba cu Valeriu Nistor, director general Xerox Romania

Infatisarea pusa la punct dupa toate canoanele codului de afaceri face din orice manager o persoana intangibila, pusa la adapost de orice griji. In realitate, fiecare dintre ei se confrunta cu tot felul de probleme si decizii, in care de multe ori isi risca cariera. Ce ramane dupa ce cortina a cazut si costumul de manager a fost schimbat cu haine ceva mai confortabile? In cazul lui Valeriu Nistor, directorul general al Xerox Romania, ramane costumul de piele, casca de protectie si motorul Yamaha pe care l-a achizitionat in urma cu doi ani, la sfatul unui prieten.
Numele companiei pe care o reprezinta a devenit atat de cunoscut ca a intrat in limbajul comun, alaturi de altele ca adidasi, frigider si chiar scotch, astfel incat ‘a xeroxa’ a devenit sinonim cu ‘a copia.’ Acest lucru are avantajele si dezavantajele lui, insa un lucru e sigur: cata vreme va mai exista hartie, iar disparitia ei nu se anunta prea curand, verbul va continua sa existe.
Valeriu Nistor, directorul general al Xerox Romania nu vede nici o problema in faptul ca firma sa a intrat in limbajul comun, ci dimpotriva, considera ca acest lucru ii permite sa fie fara eforturi prea mari de a se impune in constiinta consumatorului.
“Folosirea termenului <<xerox>> pentru absolut tot ce inseamna activitate de copiere ne ajuta sa avem o campanie perpetua de publicitate pentru bugetul careia nu trebuie sa ne facem griji. In ceea ce ma priveste, dezavantajul major pe care il resimt este restrictionarea noastra la sfera stricta a serviciilor de copiere. Astazi, Xerox este mult mai mult decat atat: este o companie care ofera cele mai avansate solutii tehnice pentru managementul documentelor, insotite cand e cazul de personal calificat, astfel incat clientul isi poate aloca resursele mult mai eficient catre activitatile care ii genereaza profit. Aceasta extindere despre care va vorbesc ma sustine sa cred ca verbul nu va disparea din vocabularul comun in viitor.”
Dupa ultima intalnire pe care am avut-o cu directorul de la Xerox, in biroul sau de pe Soseaua Pipera, mi-am schimbat locul de munca. La aproape fix doi ani fac cale intoarsa, incercand sa fortez un pic providenta… o sa-mi schimb din nou locul de munca, n-o sa mi-l schimb?
“Ei, lasa, Doamne fereste,” zice el, neincrezaror in calitatile sale paranormale.
Acelasi birou sobru ca si acum doi ani, cand imi atrasese atentia o sabie ninja, despre care mi-a explicat ca i-a fost daruita de un prieten. Elementul de noutate este insa peretele de langa masa lunga, dedicata inevitabilelor sedinte. Pe acest perete stau inramate cateva randuri de fotografii cu motociclete, spre care probabil directorul in varsta de 35 de ani isi indreapta deseori privirile, in momentele de criza. Marturiseste ca e o pasiune mai noua, datand cam din momentul iesirii mele pe usa, in urma cu doi ani.
“Am inceput de doi ani. Am trecut printr-o perioada grea la birou, lucrurile nu mergeau asa cum trebuia si am discutat cu un amic medic, caruia i-am vorbit despre problemele mele. Atunci acest prieten m-a intrebat cum ma relaxez si abia atunci mi-am amintit ca in copilarie visam sa am un motor.”
Asa s-a decis sa-si achizitioneze din Germania o motocicleta Yamaha Royal Star, cu care calatoreste in fiecare weekend si prin intermediul careia a legat multe prietenii. Un astfel de model costa in jur de 15.000 de dolari si face parte din categoria modelelor retro tipic americane, alaturi de modele ca Honda Ace sau Suzuki 1400 Intruder. De fapt, ii place sa creada ca este un clasic, chiar conservator cand vine vorba de traditii.
“Anul acesta voi participa la o adunare de motociclete din Germania, la Dresda. De prin iunie incep si la noi adunarile, dar nu pot participa la toate, pentru ca sunt prea multe.”
Distanta pana la Dresda o va parcurge in circa doua zile, dar spune ca acest gen de calatorie depinde foarte mult de tovarasii de drum. In general, parcurge in acest fel cam 10.000 de kilometri pe an.
Ii mai place sa se creada clasic, dar cand vine vorba de riscuri este primul pe care si le asuma, daca e vorba ca in acest fel sa influenteze cursul lucrurilor. In afaceri mizeaza totul pe o singura carte, chiar daca uneori risca sa piarda.
“Sunt unii care joaca sa nu piarda si unii care joaca sa castige. In interiorul corporatiilor, cu cat e mai mare vechimea, cu atat creste prudenta. Devii un fel de functionar la stat.”
In ce-l priveste, crede ca nu are nimic de a face cu un functionar la stat si chiar daca i s-ar oferi un astfel de job ar sta mult pe ganduri, oricat de tentant ar fi.
“Nu ma simt pregatit in actualul sector public. Nu cred ca am abilitatile necesare supravietuirii in sectorul public. Am fost format in sectorul privat.”
Absolvent al Universitatii Politehnice din Bucuresti, sectia metalurgie, si-a inceput cariera ca inginer in cadrul compaiei Uzinsider, la departamentul de comert exterior. Pana sa ajunga in sectorul “soft,” adica la Xerox, Nistor a mai trecut pe la ABB Romania, unde a fost inginer de vanzari si pe la filiala romaneasca a Ferrostall AG, unde a fost account manager.
“Din punct de vedere financiar, trecerea de la <<hard>> la <<soft>> a fost benefica. Am plecat dintr-o industrie pe cale de disparitie, cel putin in forma ei traditionala, si am intrat intr-o industrie a viitorului.”
Aflat in cadrul Xerox Romania din 1997 si devenit apoi manager general in urma cu trei ani, Nistor spune ca de la venirea lui, compania a primit un rating mai bun.
“Acum doi ani, pentru prima oara in istorie a luat A, anul trecut tot A si a fost in primele cinci din Europa ca rating, dupa Portugalia, Franta, Grecia, si la egalitate cu Polonia.”
Nistor spune ca raportarea in cadrul companiei se face catre directorul general regional, care are in custodie zona Europei de Est. De regula, filiala romaneasca primeste o serie de parametri cam prin luna decembrie, pe care ii negociaza, urmand ca pe la jumatatea lunii ianuarie sa stabileasca, de comun acord cu cei opt directori ai sai, cifrele finale.
“Libertatea e destul de mare, numai ca libertatea ti-o mai si iei. Adica ai sau nu ai curaj sa-ti iei,” spune el.
De asemenea, o data la trei luni, compania face o analiza a performantelor, concretizata intr-o “biblie” care are intre 60 si 100 de pagini. Aceasta analiza se aseamana foarte tare cu un examen, care dureaza cam 8-10 ore. Pana acum Nistor a dat cam opt “examene” de acest tip si este pe cale sa il sustina pe al noualea, in calitate de director general.
In 2002, Xerox Romania a avut o cifra de afaceri de 28,3 milioane de dolari, in crestere cu 5% fata de 2001, profitul fiind de 5,9 milioane de dolari. Anul trecut a fost considerat de catre reprezentantii sai ca fiind cel mai bun an din istoria companiei pe piata romaneasca.
Compania are o vechime de peste 30 de ani pe piata locala, oferind servicii si solutii, precum si consumabile si software.
Nistor spune ca desi piata romaneasca parea destul de dinamica, inca nu se poate vorbi de un volum mare de business, cel putin la nivelul tiparului digital.
“E o piata pe care noi am creat-o, incepand din 1996. Se fac bani pe aceasta piata, dar e foarte mica. Exista aproximativ 15 tranzactii (n.red. licitatii mari) pe an, din care doar patru-cinci semnificative, adica cu volume mari. La vremea respectiva corporatia a vrut sa investeasca in piata aceasta in ideea ca va creste, a crescut, dar nu asa cum ne asteptam.”
In principiu, tiparul digital este folosit de catre companii care tiparesc facturi sau chiar si pentru publicarea cartilor, unde insa nu prea se poate vorbi de o piata in Romania.
“Problema nu se pune cine are volume, pentru ca nu sunt foarte multe firme care tiparesc mai mult de un milion de printuri pe an. E greu de spus cum va evolua piata. Noi am facut 50 de instalari in cinci ani, iar piata tranzactiilor de echipamente se ridica la cinci milioane de dolari. Nu-ti cumpara nimeni o aplicatie de 500.000 de dolari decat daca trebuie.”
Asadar, pana una-alta, cei care cred ca Internetul si evolutia solutiilor de tiparire vor duce la disparitia totala a hartiei mai au de asteptat. Poate si pentru ca ne place hartia, e palpabila si putem sa facem tot felul de adnotari pe ea.
Xerox s-a numarat printre primele companii care au venit in sprijinul ideii lui Alvin Toffler, care spunea ca “a face copii pe hartie din orice reprezinta un uz primitiv al masinii si ii violeaza spiritul.” Asa sa fie oare?
Statisticile arata ca de fapt consumul de hartie creste in loc sa scada. De pilda, cantitatea de hartie contractata de producatorii americani aproape s-a dublat intre anii 1980-1995, de la 16,1 milioane tone la aproape 30 milioane tone, conform Asociatiei Americane a Padurii si Hartiei. Doar hartia de fotocopiat a crescut de la 500.000 de tone intr-un an, din 1996 in 1997.
“Exista in Statele Unite firme care au infrastructura necesara pentru a functiona fara hartie, insa la nivel global numarul documentelor pe hartie creste anual cu 6 procente. Nu este mai putin adevarat ca si numarul documentelor electronice creste cu 70% pe an. Daca extrapolam acest trend, probabil ca putem spune ca numarul documentelor pe hartie va intra in declin.”

Barza, branza, viezure, mazare, adidasi, xerox… Ce este in neregula cu aceasta alaturare de termeni? (daca e…)
Vad o singura neregula in succesiunea propusa: radacinile cuvantului “a xeroxa” nu sunt dacice, ci grecesti…

Bush- tatal sau Bush-fiul? De ce?
Bush- fiul pentru curajul si determinarea cu care si-a modificat istoria personala, recomandandu-se prin propriile sale fapte (bune sau rele).

Decapotabila sau limuzina de lux?
O masina buna; nu ma situez in nici una dintre extreme, nu ma certific prin masina pe care o am. Pentru mine este un instrument pe care il folosesc zilnic, la fel ca stiloul cu care scriu. In plus, mie imi plac motocicletele, iar senzatiile oferite de ele sunt incomparabile cu cele oferite de o masina.

99% transpiratie si 1% inspiratie sau… 100% operatii estetice?
99% munca in echipa si 1% noroc! Esenta mi se pare cea mai importanta si imi displace profund efortul de a inlatura straturile de <<mici corectii>> pentru a o regasi. Tot ceea ce este reusit, tot ceea ce inseamna succes solid si bine construit mi se pare estetic, nu sunt adeptul retusurilor. Nu apreciez <<punerea in scena>> decat ca pe o compoenta a unui intreg bine definit, care se recomanda ca atare.

Ce rost are cafeaua?
Trebuia sa ma intrebi asta atunci cand o consumam; imi amintesc ca ii acordam prea mult credit. Intre timp, mi-am dat seama ca imi invit in continuare echipa manageriala <<la o cafea>>, iar mirosul acela amar de dimineata ne ajuta sa intram in forma pentru ziua respectiva.

Care este lucrul pe care nu l-ai facut si inca mai regreti ca nu l-ai facut?
Nu am invatat suficient! Oricum, ma preocup sa recuperez!

Cum te simti cand nu atingi targetul impus de companie?
Nu ratez tintele fixate de companie. In general, daca se intampla asa ceva, responsabil este cel care conduce firma.

Cand ai dat lovitura?
Cand am reusit sa-mi duc fiica la Disneyland.
claudia.covaci@zf.ro