Codul bunelor pretentii

Calitatea vietii nu se refera doar la statistici precum numarul de frigidere la 1.000 de oameni sau frecventa vizitelor facute la un restaurant. In realitate, dincolo de rapoartele seci, detaliile fac diferenta – cat de rafinat e restaurantul la care mergeti, cat de bine va simtiti in casa pe care tocmai ati cumparat-o in cel mai modern cartier. Cum lucrurile neplacute sunt evidente pentru toata lumea, mai e greu sa stii ce pretentii sa ai. De la a sti ce sa ceri cand mergi la o cina pretentioasa sau in vacanta, pana la a-ti gasi casa “perfecta”, iata cat de pretentiosi puteti fi. In limite realiste.

Apartamente la microscop
Cand cauti o casa trebuie mai ales sa stii ce vrei (sau ce nu vrei). Specialistii spun ca trebuie mereu sa fii cu ochii in patru. Chiar daca la prima vedere totul arata foarte bine, cei cu adevarat pretentiosi se intorc de mai multe ori in zona pentru o privire de ansamblu (de la traficul dintr-o zi ploioasa, pana la petrecerile vecinilor in week-end).
Americanii, foarte precauti, se doteaza cu un intreg echipament atunci cand pornesc la vanatoarea de case. Nu le lipsesc pixul si carnetelul (pentru detalii), aparatul de fotografiat si chiar o camera de luat vederi – in cazul in care sunt vizionate mai multe case intr-o zi – pentru departajare.
Pe langa toate acestea, este o regula inspectarea instalatiilor, a ferestrelor si chiar a peretilor. Tot in America exista companii specializate in acest sens. Pentru inca 300 sau 600 de dolari cumparatorii vor fi convinsi ca au facut o alegere buna (sau nu) in ceea ce priveste aerul conditionat, caldura, tevile si instalatia electrica, peretii, acoperisul sau subsolul. Si lista poate continua.
Daca ar fi sa ii ascultam pe specialisti, cerintele in domeniul imobiliarelor evolueaza si in Romania.
Se iau in considerare numarul bailor, dimensiunea gradinii sau a curtii interioare, a spatiilor de depozitare. De asemenea, este indicata determinarea materialelor de constructie: oricine stie ca azbestul dauneaza grav sanatatii.
“Principalele criterii de alegere a unei locuinte sunt locatia, raportul teren/constructie, pretul, siguranta tranzactiei si facilitatile. Pretul conteaza intr-o mare masura, insa ce se ofera in pret este si mai important”, explica Sorin Lacusta, senior real estate broker, departamentul vanzari rezidentiale, Regatta.
Ana-Maria Stan, coordonator de proiect Carre Promotion, o firma de consultanta in domeniul agricol, marturiseste ca si-a dorit ca noua locuinta sa fie in zona in care a copilarit. “Am cautat apoi un apartament luminos. In perioada in care vizionam apartamente, am gasit unul foarte mare. Si ma incadram foarte bine in buget. Un chilipir, ar fi zis unii. Dar soarele nu intra aproape deloc in casa. Proprietarul fusese foarte incantat de acel spatiu, dar eu nu m-as fi vazut locuind acolo”, povesteste Ana-Maria Stan.
Insa compromisurile sunt inevitabile, in functie de pret sau de ofertele de pe piata: “In final, important nu a fost atat ce cautam eu, la detaliu. Intr-o zi am fost la o alta vizionare si mi-am dat seama ca in locul acela ma simteam bine, chiar daca nu parea, pentru moment, ca avand conditii extraordinare. In niciun caz nu indeplinea toate criteriile dorite de mine”, precizeaza Stan.
In schimb, directorul executiv al unei institutii de presa admite ca i-ar fi placut o casa din perioada interbelica, asa cum sunt cele din Dorobanti, pe strazile Roma, Washington, Paris, case care respecta toate conditiile bunului-gust. “Dar imi doresc macar o casa construita cu materiale foarte bune, cat se poate de naturale, cu mult lemn.
De asemenea vreau o mica terasa si o gradina pentru familia mea, precum si o mansarda pentru copii”, spune managerul media.
Atunci cand vorbim despre cumpararea unui apartament la bloc lucrurile se complica exponential cu numarul etajelor pntru cei ale caror preocupari depasesc deja banalele criterii gen suprafata sau numar de camere.
Consilierii imobiliari de la Regatta spun ca majoritatea strainilor prefera etajele superioare pentru priveliste (un lucru destul de obisnuit in Occident), optiunea facandu-si aparitia treptat si in randul cumparatorilor de la noi. “De ce romanii se feresc de etajele superioare? Din fobia liftului stricat intiparita timp de 50 de ani, o fobie tipic romaneasca!”, adauga Sorin Lacusta. La toate acestea se adauga si alte variabile, asa cum sunt vecinii de palier sau terasele prea putin izolate. In strainatate e de bon ton sa ai un apartament cu terasa la ultimul etaj.
Mai mult decat atat, tine si de calitatea vietii: terasele sunt nu doar pentru priveliste si relaxare, ci si pentru gradinarit ecologic, fiecare mandrindu-se cu propria sera. La noi insa, aceste criterii ale calitatii au fost umbrite multa vreme de o alta fobie. Cine si-ar fi cumparat apartament la ultimul etaj, stiind ca apa calda n-ar fi urcat niciodata – lucru, iarasi de neimaginat in tarile din Occicdent.
“Nu sunt un adept al apartamentelor la ultimul etaj, chiar daca locuiesc in Victoriei si as avea panorama orasului vechi. E o zona buna, dar imi doresc sa locuiesc la casa, poate si pentru ca am locuit numai la bloc. Problema principala o constituie, indiferent de zona, vecinii”, sustine directorul media.
Anei-Maria Stan i-ar placea o terasa – “doar daca blocul ar fi nou si as avea garantia ca nu voi fi nevoita sa scot bani din buzunar pentru a repara terasa. Mai mult decat atat, as locui la ultimul etaj al unui bloc daca nu ar fi si casa liftului acolo, neizolata fonic – tipic pentru blocurile noastre”, adauga Ana-Maria Stan.
Chiar daca majoritatea celor care isi cauta o casa apeleaza la sfaturile unui consultant financiar sau imobiliar si cauta uneori ani intregi locuinta potrivita, se pare ca in Romania casa ideala nu exista.
Directorul media a inceput cautarile de mai bine de patru ani, dar nu s-a intamplat sa fie “dragoste la prima vedere” in cazul vreunui imobil din Bucuresti, asa ca a decis sa cumpere un teren. Intre timp s-a interesat si de preturile din strainatate.
“M-am documentat foarte bine si, cu banii pe care mi-am propus sa ii investesc in viitoarea locuinta (250-300 mii de euro), in strainatate as putea gasi case care nu se compara ca si calitate. Iar ideea imi surade, ca un proiect de viitor”, adauga managerul institutiei media.

Turisti cu carnet de notite
Turismul e un alt domeniu in care pretentiile nu au cum sa dauneze (decat bugetului). Dar unii gasesc solutii si in acest caz. Dl si dna Smith sunt pseudonimele a doi englezi care au facut o afacere din a fi foarte exigenti in calatoriile lor. James Lohan si Tamara Hebert Percy (pe numele lor reale) cautau locuri romantice unde sa-si petreaca weekend-urile de proaspat indragostiti.
Asa au descoperit ca majoritatea ghidurilor le erau inutile: cateva randuri foarte concise si o lista cu simboluri specifice (fie ele furculite sau stelute) nu prea ii ajutau. Astfel, si-au asumat responsabilitatea de a fi scriitori de ghiduri: pornind de la o lista de peste 1000 de hoteluri din Marea Britanie, au ales 150 in care au petrecut o noapte sau doua. Din acestea doar 41 le-au placut intr-adevar si din cronicile respective au creat primul lor volum: “Mr. and Mrs. Smith: Hotel Collection UK and Ireland”. Iata criteriile lor.
Cei doi nu apreciaza formalismul, aparentele sau “excesul de design” si nenumaratele gadgeturi aflate in camere. Vor calitate acolo unde conteaza: un peisaj placut, paturi confortabile cu asternuturi placute, servicii eficiente si discrete. Si, nu in ultimul rand, mancarea proaspata, “fun and good”.
De aceea, in ghidurile lor nu veti gasi multa vorbarie despre numarul si tipul aparaturii audio-video din camera. Cronicile lor sunt relatari amanuntite, in care noteaza doar lucrurile care conteaza: caldura cu care au fost primiti, privelistea, cel mai bun restaurant din zona. Ceea ce nu inseamna ca neglijeaza amanunte ca insemnele rosii/albastre de la dus sau daca exista locuri pentru valize. Descrierile sunt pertinente si pline de umor: “Am inteles ca ajunsesem la destinatie, pentru ca noroiul de pe drum arata ceva mai ingrijit”.
Cei doi Smith sustin ca aleg destinatii care se potrivesc mai multor tipuri de buget si dispozitii, fie ca e vorba de un “boutique hotel” pretentios, o statiune de super-lux sau doar un han. Astfel ghidurile lor au devenit lecturi obligatorii pentru multi, dar mai ales pentru cei instariti, turisti cu experienta, din mediul urban, care se regasesc in gusturile familiei Smith.
Romanii nu par sa aiba nevoie de astfel de ghiduri, fiind foarte pretentiosi, mai ales cand calatoresc in strainatate. “Sunt putini romani care pot aprecia obiectiv calitatea pachetului platit: intotdeauna asteptarile sunt mai mari decat oferta reala”, spune Jeni Costea, managerul agentiei Ultramarin Travel. “Uneori, pretentiile sunt ireale: platesc pentru un sejur la un hotel de 3 stele si asteapta servicii de 5 stele”.
Nemultumirile par sa se iveasca din neintelegerea diferentelor de cultura dintre tari. Si Paris si Dubai si Budapesta sunt capitale, dar serviciile hoteliere sunt foarte diferite, adauga Costea. Adesea apar nemultumiri fata de personalul hotelului sau fata de ghid, pe care putini stiu sa le inteleaga si sa le rezolve cu tact.
Pe de alta parte, unii turisti (putini) trimit sugestii agentiei. De exemplu, o familie a sugerat ca agentia sa sfatuiasca turistii care pleaca in excursie la manastirea Sf. Ecaterina din Sinai sa poarte incaltaminte sport, inchisa, pentru ca majoritatea plecasera in papuci de plaja sau sandale, ceea ce era nepotrivit si inconfortabil.
Exista si cereri mai “speciale”, pe care Costea le imparte in doua categorii: posibile si imposibile. Printre primele se numara o vacanta pe o plaja speciala pentru nudisti (in Tahiti, la Saint Tropez sau la Mykonos), vacante pentru minoritatile sexuale, dar si servicii care asigura parteneri de calatorie sau ofera bilete la spectacole de cabaret, teatru, opera, concerte.
Printre cererile nerealiste se numara luna de miere pe o insula exotica cu un buget de doar 300 euro de persoana, excursiile in zone de conflict, detalierea pe ore si minute a unui safari in jungla sau vacantele pe insule private, care apartin unor vedete internationale.
Ca sa va asigurati ca nu aveti pretentii exagerate ideal ar fi sa cereti parerea agentilor de turism.

Restaurante care merita bacsis
Gastronomia poate fi un alt barometru dupa care putem masura calitatea vietii. Fiindca “nimic nu merita luat in serios ca placerea”, dupa cum sustine Claude Terrail, patronul celui mai elegant restaurant din Paris, din Franta si chiar din lume, dupa unii – Tour d’Argent. Aici principiul e ca arta servirii mesei trebuie sa satisfaca cele 5 simturi si chiar si pe al saselea (care apartine criticului culinar). Dincolo de gustul mancarii – chestiune esentialmente subiectiva pana la urma, clientul ar trebui sa fie atent la tot: de la fata de masa pe care i se asaza meniul, la buchetul de flori si luminile din restaurant.
Multi oameni apreciaza un restaurant dupa rapiditatea serviciilor, uitand sa observe modul in care se comporta chelnerii. Intr-un restaurant ideal, atentia lor se indreapta mereu catre clienti, care nu ar trebui sa faca gesturi disperate pentru a obtine ce vor. Pe de alta parte, nici sa se ofere sa-ti fie cel mai bun prieten, prezentandu-se cu prenumele si intrerupand mereu ca sa va intrebe cum vi se pare pestele nu e tocmai placut. Iar mai neplacut decat un restaurant cu angajati neprietenosi e unul cu angajati fals-amabili.
Trebuie facuta diferenta dintre ospitalitate si servicii de calitate. E ideal sa te simti ca si cand erai de mult asteptat de “maitre” sau o gazda eficienta si prietenoasa in acelasi timp. Totusi nu e nevoie ca acesta sa se prezinte cu numele mic sau sa va intinda mana (gesturi prea familiare, nelalocul lor). Chelnerului nu trebuie sa-i lipseasca personalitatea, mai ales in unele restaurante de moda veche, unde buna dispozitie a gazdelor este chiar o cerinta. De asemenea, ar fi perfect ca el sa fie si bine informat asupra specialitatilor, fara a le recita insa minute in sir din carnetel.
Dupa cum spun dl si dna Smith, e minunat sa ai pretentii, atata timp cat experientele reale se si ridica la nivelul lor…

Cultură /Tendinte