Clasicul nu e ce pare a fi

Pentru unii, Asimo reprezinta robotelul-astronaut realizat de Honda Motor Company. Numele sau este o prescurtare de la “Advanced Step in Innovative Mobility”. Japonezii care l-au creat sustin ca nu are nicio legatura cu Asimov, scriitorul de science fiction.
Pentru cei care cunosc centrul vechi al Bucurestiului numele descrie, insa, o cafenea aflata pe strada Smardan. Si chiar daca zona este in plina renovare, am reusit sa evit zgomotul pentru ca am ajuns acolo dupa orele de program.
Localul este format din doua incaperi destul de spatioase care dau senzatia de “aerisit”. Am putut constata asta inca de afara, deoarece atat ferestrele, cat si usile lasa sa se vada intreg decorul.
La prima vedere Asimo s-ar putea defini in doua cuvinte: clean and classic. Si daca primul cuvant se refera la amenajarile interioare, cel de-al doilea descrie mai ales conceptul “ton sur ton”. Adica negru si cafeniu. Negrul a fost ales pentru mobilier: mese rotunde din lemn inconjurate de fotolii-scoica din piele. Din acelasi material sunt realizate cateva divane joase si taburetele-cilindru care separa cumva spatiul in “zone de sueta”. Mi-a confirmat aceasta senzatie si numele cafenelei, subintitulata in franceza “La sduction du caf”.
Insa inainte sa degust vreuna dintre cafelele casei m-a sedus inventivitatea celui care a proiectat decorul. Asta pentru ca mi-am oprit privirea pe tavanul localului care imagineaza “fluvii de cafea”. Imbracat in falduri de panza intr-o nuanta cremoasa, acesta mascheaza cu abilitate sistemul de aerisire, oferind si o senzatie de spatiu “mobil”. Senzatia de mobilitate este subliniata si de lumina difuza pe care o raspandesc lampadarele pergamentate care atarna ici-colo din tavan.
N-aveam cum sa ratez insa pata de culoare a intregului spatiu: un acvariu cochet amplasat la limita dintre cele doua incaperi ale cafenelei. Si oricat de mult mi-au placut pestii multicolori mi-a displacut faptul ca acvariul a fost gandit ca un suport pentru televizor.
Clasicul s-a estompat insa la nivel sonor. Ma asteptam sa aud acorduri frantuzesti sau cel putin muzica slow. In schimb am ascultat hituri de sezon cu accente disco-house si doar dupa ora 9 (cand s-au aprins lumanari in tot barul) s-a trecut la Enya si melodii lente de la Red Hot Chilli Peppers.
Meniul, ca si playlist-ul, mi s-a parut la fel de inconstant. Pe prima pagina se regasesc cocteilurile de cafea: de la Irish la French si de la Don Juan (cu espresso, rom kahlua si frisca) la Grandfather’s coffee (cu espresso si coniac). Apoi urmeaza bauturile calde, in special pe baza de lapte: honey si vanilla milk, blue milk (cu blue cura?ao) sau wild flamingo (cu espresso si grenadine).
Si, oricat de “seducatoare” ar fi fost preparatele pe baza de cafea, n-am regasit prea multe accente french.
N-am inteles nici cum s-au strecurat printre cocteilurile non-alcoolice atatea accente tropicale (de la “Caraibe” la “Coconut kiss”). Si pentru ca harta sa fie completa, pe meniu am regasit chiar si Spania – reprezentata prin carafele de sangria. O alegere care mi s-a parut cel putin ciudata pentru o cafenea.
Si Asimo, cum am vazut ca se poarta si prin alte cafenele, gazduieste expozitii cu vanzare, pe peretiii celor doua incaperi fiind expuse o serie de tablouri abstracte.
Surpriza culturala a serii a venit insa dupa o incursiune in toaleta localului. Tocmai admiram ceramica de-un galben aprins cand mi-am oprit privirea la un afis pe care nu l-am regasit altundeva in interiorul cafenelei.
Reclama inramata anunta concerte piano live in fiecare joi de la ora 19. In program muzica ambientala si contemporana, coffee concert si evergreen.
Asa mi-am dat seama ca n-a fost bun timing-ul. Si ca la Asimo nu luni seara ar fi trebuit sa vin.

Cultură /DJ Culture