Supliment editat de Ziarul Financiar

Călătorii

City break. Dar în România. Ce e musai de vizitat în Craiova? Ne spune Vlad Drăgulescu, directorul artistic al Teatrului Național din Craiova și totodată directorul Festivalului Shakespeare

Atunci când vorbim despre city-break-uri, primele destinații care ne vin în minte sunt, invariabil, Paris, Roma ori Londra. Pe listă își pot face loc și capitale din Europa Centrală și de Est sau chiar orașe secundare din Occident. De prea…

City break. Dar în România. Ce e musai de vizitat în Craiova? Ne spune Vlad Drăgulescu, directorul artistic al Teatrului Național din Craiova și totodată directorul Festivalului Shakespeare
City break. Dar în România. Ce e musai de vizitat în Craiova? Ne spune Vlad Drăgulescu, directorul artistic al Teatrului Național din Craiova și totodată directorul Festivalului Shakespeare · Foto: După Afaceri

Atunci când vorbim despre city-break-uri, primele destinații care ne vin în minte sunt, invariabil, Paris, Roma ori Londra. Pe listă își pot face loc și capitale din Europa Centrală și de Est sau chiar orașe secundare din Occident. De prea puține ori ne gândim însă la escapade în România, la city-break-uri în Cluj, Timișoara ori Craiova. Ei bine, pentru că tot se apropie sezonul vacanțelor, am decis să descoperim (împreună) cinci orașe autohtone. Dar nu oricum, ci cu ajutorul unora dintre locuitorii lor, actori din mediul de business sau din mediul cultural care au acceptat să ne fie ghizi și să ne poarte „la pas“ către un weekend perfect.

Vlad Drăgulescu, directorul artistic al Teatrului Național din Craiova și totodată directorul Festivalului Shakespeare din același oraș, care anul acesta a împlinit 32 de ani de existență, ne poartă printr-o urbe care în ultimii ani a revenit în atenția publicului, dar care, în continuare, mai are multe secrete ce merită descoperite.

Călătoria alături de Vlad Drăgulescu începe în centrul orașului, pentru că acolo simți cel mai bine ritmul Craiovei. Pașii ne poartă apoi spre Teatrul Național, despre care spune că este unul dintre reperele vii ale urbei. Continuăm cu Muzeul de Artă, adică Palatul Jean Mihail, apoi cu o plimbare în Parcul Romanescu, care rămâne unul dintre cele mai frumoase locuri ale Craiovei.

Seara, se încheie cu un spectacol, un film sau o întâlnire într-un loc din centru. La alegere.

„Iar dacă vorbim despre perioada Festivalului Shakespeare (care anul acesta a avut loc între 21 și 31 mai – n. red.), atunci circuitul devine foarte simplu: orașul întreg trebuie parcurs ca o scenă. De la sălile de spectacol la piețe, de la Shakespeare Village la cartiere, Craiova se descoperă în mișcare.“

De altfel, în perioada aceasta, destinația sa principală rămâne Craiova.

„Când pregătești un festival de asemenea dimensiuni, orașul devine, într-un fel, și călătorie, și desti­nație.“

Afirmă că următorul weekend perfect ar fi unul în care să simtă că tot ceea ce construiește începe să se așeze în oraș și că oamenii îl primesc ca pe ceva al lor.

„Asta descrie, de fapt, weekendurile Festivalului Internațional Shakespeare Craiova. Pentru mine, în acest moment, acesta e cel mai frumos tip de călătorie.“

Când nu are loc festivalul, weekendul perfect în Craiova e acela în care orașul își schimbă puțin viteza, spune Vlad Drăgulescu.

„Îmi place să am timp să merg pe jos, să ajung prin centru și, întotdeauna, să beau o cafea. În general, petrec foarte mult timp la teatru, mă întâlnesc cu prieteni.“

Craiova, adaugă el, are un fel al ei de a se lăsa descoperită în weekend: nu printr-un program foarte strict, ci prin stări, întâlniri, locuri care se leagă între ele.

De prea puține ori, în meseria sa, weekendul începe vineri seara. Uneori începe după ultimul spectacol, după ultima repetiție sau după ce se încheie o perioadă de lucru mai intensă.

„Dar, simbolic, cred că începe în momentul în care îți permiți să respiri puțin altfel și să te uiți la oraș nu doar ca la un loc în care poți fi prezent.“

Nu crede foarte mult în rutină, mai ales când lucrezi în teatru și în festivaluri e greu acest lucru.

„Îmi place diversitatea, dar nu neapărat în sensul spectaculos al cuvântului. Uneori înseamnă un spectacol, alteori o masă cu prietenii, o plimbare, o discuție bună.“

Consideră că weekendul are nevoie de un echilibru între liniște și întâlnire.

Rămâne destul de des în Craiova, pentru că mare parte din viața sa profesională este legată de oraș și de Teatrul Național. Dar călătorște ori de câte ori simte că are nevoie să vadă altceva, să se expună la alte ritmuri, la alte orașe, la alte feluri de a construi cultură. Pentru el, călătoria e o formă de documentare.

Îi plac și locurile care îi dau senzația că iese din ritmul cotidian fără să plece foarte departe. Zona Doljului are multe spații care merită redescoperite, de la locuri cu natură și liniște până la comunele din jurul Craiovei, care anul acesta au intrat tot mai mult și în harta culturală a Festivalului Internațional Shakespeare Craiova.

„Pentru mine, proximitatea e importantă: cred că nu trebuie să mergem mereu foarte departe ca să descoperim ceva relevant.“

Călătorește în aceleași locuri mereu sau caută, de regulă, noutățile?

„Cred că am nevoie de ambele. Există locuri în care revii pentru că îți dau un sentiment de familiaritate, dar există și nevoia de a vedea ce apare nou, cine încearcă să schimbe ceva, ce energie se creează într-un spațiu.“

Un oraș rămâne viu tocmai prin această tensiune între memorie și noutate.

Fiind din Craiova, nu are o relație de turist cu hotelurile orașului, dar îl interesează foarte mult felul în care ele primesc oamenii care vin aici – artiști, invitați, spectatori. În timpul festivalului, ele devin parte din infrastructura emoțională a urbei. Totuși, nu nominalizează vreunul. Nici restaurante.

„La restaurante, mă întorc în locurile în care simt că există atenție, ospitalitate și o energie bună. Nu cred că un loc devine special doar prin meniu, ci prin felul în care te face să te simți și prin oamenii care îl țin viu.“

Dar, când vine vorba de destinații cultural-artistice, e mai direct. Pentru el, traseul firesc începe cu Teatrul Național „Marin Sorescu“, continuă cu Muzeul de Artă, cu galeriile de artă, cu spațiile culturale independente, cu zonele orașului care pot deveni oricând scene.

„Întotdeauna m-a interesat ideea că arta nu stă doar în clădiri, ci poate ajunge în piețe, în cartiere, în locuri prin care oamenii trec zilnic“, conchide Vlad Drăgulescu călătoria.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția