Auto /Despre lume si viata
Ciresii au inflorit si orasul e tot mai prafuit
Cineva imi spunea inainte de sarbatori ca prefera sa ramana in Bucuresti de Paste, pentru ca toti "disperatii" se ingramadesc in masini si se reped pe drumurile patriei, incercand fie sa aduca in pragul sinuciderii localnicii din mici asezari rurale cu poluarea si aerele lor de bucursteni realizati, fie sa depaseasca recordul mondial in materie de accidente pe autostrada
Cineva imi spunea inainte de sarbatori ca prefera sa ramana in Bucuresti de Paste, pentru ca toti “disperatii” se ingramadesc in masini si se reped pe drumurile patriei, incercand fie sa aduca in pragul sinuciderii localnicii din mici asezari rurale cu poluarea si aerele lor de bucursteni realizati, fie sa depaseasca recordul mondial in materie de accidente pe autostrada.
Pana aici toate bune si frumoase, inclusiv rationamentul mai sus mentionat care, la prima vedere, pare fara cusur.
Problema insa e alta: ori s-au inmultit bucurestenii cu fumuri, ori le place prea mult in hipermarket si nu mai vor sa plece ori si-au pastrat banii si fumurile pentru 1 Mai cand se vor duce sa se bronzeze in Bulgaria, ca nisipurile lor sunt mai aurii decat la noi.
Cert este ca multi au ramas in oras. Asa ca, desi traficul a fost mai ok (adica nu s-a mai circulat ca si cum toate masinile erau sudate intre ele), tot nu s-a atins acel grad de pustietate atat de drag celor care raman in capitala tocmai pentru ca nu-si mai suporta concetatenii.
Eu am ramas in Bucuresti pur si simplu de lene, pentru ca numai gandul la efortul de a ma sui in masina si de a ma hurducai pe drumurile patriei pana la cine stie ce manastire unde sa ma calc in picioare cu sute de credinciosi bianuali imi provoca o depresie de gradul trei.
Insa, cum n-am pus piciorul in vreun hipermarket, imi pare rau sa raportez ca nu m-am putut delecta cu imagini antologice de miei smulsi din carlige, batai cu cozonaci si accidente rutiere cu carucioare.
Am reusit sa ma plimb prin Cismigiu unde am remarcat ca si anul acesta au inflorit ciresii, din care iubitorii de natura smulg cu sarg crengi intregi si am mai vazut si magnolii de toate felurile, din care, din fericire, nu a rupt nimeni nimic pe motiv ca majoritatea sunt indaratul unor garduri inalte.
Dar e si o veste imbucuratoare – a inceput refacerea Centrului Istoric.
Nu mai e mult si aceasta perla arhitectonica si zona pastratoare de nostalgii si de romantism va redeveni splendoarea de altadata.
Semnele sunt de-a dreptul imbucuratoare. Am vazut eu cu ochii mei: o buna parte din strada Smardan a fost jupuita si e acum incadrata de niste pari uniti de o banda cam ca aceea folosita de brigazile de criminalistica la locul vreunui accident sau asasinat.
Ceea ce inseamna ca greul a trecut. In curand toate strazile din Centrul Vechi vor fi la fel. Si atunci nimeni nu va mai putea spune ca nu e pamant sa ajunga la toata lumea.
Auto /Despre lume si viata
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
