Cine face "face control"?

Dam timpul inapoi pana in anii de glorie ai generatiei disco. Schimbam si zona geografica. Suntem in fata celebrului club “Studio 54”. Oameni bine imbracati, femei cu bijuterii scumpe, pustoaice ingenue cu pantaloni evazati sau chiar scurti, actori de mana a doua. Toti imita o gramada deschisa la rugby incercand sa intre. Steve Rubell, patronul, ii triaza dupa principii oculte, lasand afara afaceristi cu sute de mii de dolari cifra de afaceri, dar facand semn sa intre unui tanar aratos. Norocosul e Ryan Phillipe in filmul pe care probabil l-ati si vazut, dar realitatea nu era foarte departe! In Studio 54 nu intrau decat oamenii care puteau sa ajute petrecerii. Nu si ceilalti. Asta este ideea de baza a unui “face control”.

Adevarul este ca Steve Rubell a ridicat ideea de party exclusivist la un maxim imposibil de atins din nou, cel putin nu in conditiile legii! Unii spun ca succesul Studio 54 a fost datorat drogurilor si sexului “liber”. Aceste doua ingrediente sunt mai usor de gasit decat se crede. Reteta Studio 54 a fost insa mult mai simpla: a creat o senzatie de exclusivitate si nu s-a abatut niciodata de la propriile reguli in ce priveste accesul in club. Asta e! Daca vrei un club pentru lumea buna nu primesti pe oricine. Multi oameni nu mai pun niciodata piciorul in cluburile unde le-a fost furat telefonul, agresata (chiar si numai verbal) iubita sau jignit simtul estetic de bijuterii supradimensionate si de prost gust.

Paralela intre “face controlul” din “lumea civilizata” si tara oii vorbitoare ne este si de aceasta data dezavantajoasa: la ei selecteaza clientela patronul sau un om de incredere al acestuia, la noi… cate un bodyguard. Acesta nici nu face un real control al “fetelor” pentru ca habar n-are cine a fost Cesare Lombrosso! Baietii cu ceafa groasa au grija sa nu intri in adidasi sau blue-jeans si sa nu pari “prea tanar”. Pentru ei nu conteaza ca marea majoritate a designerilor au lansat in ultimii ani pantofi cu trei dungi de inspiratie Adidas sau ca o pereche de jeans poate sa coste cat un costum. Deasemenea, este de neconceput pentru aceiasi “domni” ca un tanar fara burta si neras misca zilnic sute de mii de dolari ca broker sau o femeie de “douazeci-si-de ani”, imbracata neostentativ, ar putea fi manager intr-o multinationala. A fi “bazat” inseamna pentru ei sa mirosi puternic a parfum, sa zdrangani niste chei de masina si sa ti se zareasca nu tocmai discret ceasul de aur cand vorbesti la telefonul mobil cu camera foto si multe culori. Sfatul meu este, daca vreodata aveti probleme la accesul intr-un local si vreun Lombrossian va sta in cale, mai bine renuntati. Mai sunt sigur cativa ca el printre clienti. Daca orgoliul nu va permite sa cedati, vorbiti cu el autoritar, cautandu-i din ochi resorturile pe care le puteti folosi. Am incredere ca n-o sa va ia prea mult timp, dar localul nu o sa va placa.

In relativ putine articole, am reusit sa conturam cateva lucruri esentiale pentru un club, bar sau pub: muzica buna si adecvata, sunet de calitate, servire ireprosabila, design, personalitate, “face cotrol”. E un balans delicat si asa se face ca, desi sunt multe cluburi in Bucuresti, e greu sa gasesti unul care sa le aiba pe toate si, daca ar trebui sa scriu numai articole pozitive, am termina aceasta rubrica maine.
raduco@profm.ro

Ceasuri & Bijuterii