Cine este românca Francesca Velicu, care astăzi este parte din echipa English National Ballet, una dintre cele mai de prestigiu companii de balet clasic de la nivel mondial?

Cu casetofonul pornit în sufrageria în care se aduna familia, Francesca Velicu a început să danseze încă de mică, dorința sa fiind, de la început, aceea de a arăta oamenilor ce poate să facă. Sentimentul a rămas cu ea, iar din casa copilăriei, Francesca a ajuns să danseze pe unele dintre cele mai importante scene din lume, fiind astăzi parte din echipa English National Ballet, una dintre cele mai de prestigiu companii de balet clasic de la nivel mondial. Însă parcursul unei balerine nu este unul lin și doar plin de grație, ci grația se obține prin multă muncă, dar și pasiune.

Grația și rafinamentul, termeni care sunt sinonimi cu baletul, ascund în spate multă muncă și disciplină, fără de care niciun dansator nu ar reuși să transpună în mișcări ale corpului compozițiile marilor clasici.

Pornit de la curțile nobililor italieni și dezvoltat în Franța, acest spectacol reușește și astăzi să fascineze pe oricine îi este spectator. Cu poante și tutu, baletul este ridicat la rang de artă, însă în acest domeniu performanță reușesc să facă doar cei care își dedică întru totul viața acestui dans.

Acest lucru îl confirmă și Francesca Velicu, o tânără româncă ce a ajuns să lucreze pentru una dintre cele mai importante companii de dans clasic din lume, English National Ballet.

Povestea Francescăi a început să se scrie încă de când avea patru ani, iar drumul ei către balet a fost croit și cu ajutorul părinților, care erau pasionați de artă, după cum recunoaște chiar ea. Primele cursuri de profil le-a urmat la ceea ce se numește astăzi Școala de balet Jaqueline, sub îndrumarea profesoarei Jaqueline Bratu.

„Părinților mei le place foarte mult arta, în general, așa că ne-au dus pe mine și pe fratele meu la balet, la pian, la pictură. Am făcut și tot felul de sporturi și ne-au lăsat să alegem ce ne place. Baletul s-a lipit de mine și așa am pășit la patru ani pe acest drum. Mi-a plăcut atunci foarte mult atmosfera, cu toate fetițele prezente în sală, mi-au plăcut costumele“, povestește Francesca Velicu.

Așadar, ea a fost una dintre fetițele care s-au visat balerine încă de mici și, nu doar atât, au și reușit să-și îndeplinească acest vis.

„Porneam casetofonul, puneam muzică și dansam pentru toată familia. Voiam să le arăt ce pot. Țin minte acest sentiment – îmi doream să le arăt tuturor ce pot să fac. Mi-a plăcut să dansez pe muzică și, ulterior, pe scenă. Mi-au plăcut reflectoarele și emoția spectacolelor. Asta m-a ghidat“, adaugă ea.

Însă, chiar și de la o vârstă atât de fragedă, ea a văzut cât de multă muncă implică o astfel de artă, motiv pentru care a renunțat pentru un an să mai meargă la balet. Jaqueline Bratu, profesoara ei de balet, a discutat cu părinții Francescăi și i-a convins că are mult potențial și ar trebui să o aducă iar la cursuri. „M-am întors la școala de balet și ceva s-a prins de mine. De atunci nu am mai plecat.“

Începuturile sale în domeniul baletului i-au conturat drumul pe care avea să pășească ulterior. A urmat cursurile Liceului Floria Capsali din București, din clasa a V-a și până într-a IX-a. Acolo a avut de ales ce tip de dans dorește să studieze, iar dintre cel clasic și cel contemporan, ea l-a ales pe primul. Francesca recunoaște însă că, la fel ca la gimnastică sau ca în alte sporturi intense, baletul nu este ușor, nu e așa cum pare prin ochii privitorilor.

„Mi-a fost foarte greu la partea fizică, cu deschiderea, flexibilitatea, toate aceste aspecte care țin de balet. Am lucrat foarte mult. Mie îmi place mult partea artistică, iar asta m-a ajutat“, explică ea.

În perioada liceului, a participat la multiple concursuri internaționale de balet, însă cel care i-a schimbat perspectivele în carieră a fost Youth America Grand Prix, una dintre cele mai importante competiții de balet și dans contemporan din lume. În urma participării sale la această competiție, a primit o bursă de studiu la cursurile de vară ale Academiei de Balet Bolshoi, care se organizează în SUA. În cadrul programului, ea a lucrat cu profesori ai Academiei din Rusia, după care a primit o invitație de studiu chiar la Moscova. În 2013, a plecat să studieze arta baletului la una dintre cele mai importante școli de profil din lume.

Avantajul său a constat în faptul că în școala românească se învață tehnica rusească, numită Vaganova, baletul având în spate multe tehnici.

„Eu am fost norocoasă pentru că deja aveam tehnica asta pusă la punct încă din liceu, iar când m-am dus acolo a fost totul despre cum să lucrez mai mult, să învăț mai mult. M-a ajutat că am avut această bază“, spune ea.

Francesca Velicu a studiat baletul la Bolshoi timp de doi ani, perioadă în care a fost nevoită să facă drumul Moscova – București și retur destul de des, pentru a reuși să urmeze în paralel și școala din România.

„Erau două variante – ori făceam toți cei trei ani de liceu acolo, ei aveau trei ani în programă, și studiam toate materiile în limba rusă, ori făceam doi ani. Am făcut doar doi pentru că am fost inclusă într-o clasă mai mare. A trebuit însă ca în fiecare an să îmi dau diferențele în România“, povestește ea.

La doar 17 ani, în ultimul său an de liceu, pe care l-a făcut în România, Francesca Velicu a început să danseze la Opera Națională din București, într-o perioadă când directorul companiei de balet era Johan Kobborg. El a descoperit-o pe tânăra balerină cu ajutorul Alinei Cojocaru, cea mai cunoscută balerină româncă din afara țării.

Un an mai târziu, după ce Johan Kobborg a părăsit Opera Națională din București, Francesca Velicu a ales să plece din România la una dintre cele mai importante companii de balet clasic din lume, English National Ballet. Aceasta are spectacole pe tot globul, nu doar în Londra. Alegerea sa a fost influențată și de faptul că Alina Cojocaru era la acea vreme balerină în cadrul aceleiași companii. Astăzi, Francesca Velicu face parte din echipa English National Ballet de opt ani. „Aici, am învățat niște lucruri despre mine care nu au

nicio legătură cu lumea baletului. M-am format ca om mai întâi, plus cât am învățat în fiecare an. Când am ajuns în Londra, totul a fost diferit față de ce știam. Mentalitatea vestică e diferită față de a noastră sau de cea estică“, precizează ea.

Dacă nu ar fi plecat, spune Francesca, probabil nu ar fi reușit să ajungă la performanțele de acum.

„Pentru mine, nu știu dacă lumea simte la fel, fiind acasă, într-un loc pe care îl știu atât de bine, este foarte ușor să cad în zona de confort. În România, nu se schimbă lucrurile foarte des. A fost frumos timp de un an de zile, Johan mi-a oferit multiple oportunități în zona dansului, am evoluat foarte mult. După ce a plecat el însă, nu am mai simțit că lucrurile pot să mai meargă în sus pentru mine.“

Între timp, Francesca Velicu a primit numeroase premii în cariera ei de balerină. Unul dintre cele mai importante este Premiul Oliver, un soi de Oscar în lumea teatrului și a dansului, pe care l-a obținut în 2018, datorită prestației din producția Le Sacre Du Printemps.

Astăzi, ea poate fi admirată în spectacolele English National Ballet, unele dintre acestea fiind jucate pe scena teatrului Sadler’s Wells din Londra. Unul dintre rolurile interpretate de ea pe această scenă este Giselle, din spectacolul cu același nume, o adaptare a originalului de Adolphe Adam.

Francesca Velicu spune că nu vrea să ajungă pe anumite scene, ci obiectivul său este să lucreze cu unii dintre cei mai importanți oameni din lumea baletului, pentru că nu scena o ajută să evolueze, ci oamenii cu care colaborează.

„Pe parcursul carierei, mi-am dat seama că nu scenele unde performez reprezintă cele mai importante lucruri. Mai degrabă mă gândesc la persoanele cu care aș vrea să lucrez, cu ce fel de coregrafi să colaborez, ce balete vreau să dansez. Aceste aspecte contează mai mult decât locul“, mai spune ea.

În linii fine, cu rafinament și multă grație, Francesca și-a dedicat viața acestei arte, în care munca cântărește mai mult decât talentul, însă fără pasiune nu se poate face performanță.

Chiar și după atâta timp, când are o zi proastă, dansează, fiind în continuare o modalitate de evadare într-un univers al său, în care există doar ea și baletul.

Din acest univers, Francesca și-a făcut o carieră care a propulsat-o pe unele dintre cele mai înalte culmi ale baletului internațional.

Cultură