Cine este Bogdan Ciocodeică, arhitectul din spatele unora dintre cele mai cool locuri din București? În 2023, două dintre creațiile sale au fost expuse la Paris în cadrul unei expoziții de grup

Numele arhitectului Bogdan Ciocodeică este legat de mai multe dintre proiectele recente și emblematice ale Capitalei, printre care multibrandul Aparterre, showroomul de design The Edit, una dintre cafenelele Beans&Dots și magazinul fanion al producătorului de ochelari Lunet. În portofoliul său își fac loc însă și o serie de proiecte rezidențiale aparte, care îi completează universul creativ. Din 2023, același univers va avea și o altă componentă – designul de obiect – în ianuarie două dintre creațiile sale fiind expuse la Paris în cadrul unei expoziții de grup. Ce urmează?

„Designul de obiect este o nouă direcție către care vreau să mă îndrept. O să continui să fac și design de interior, nu vreau să mă nișez“, povestește el. Totuși, dacă te uiți la cariera sa, poți observa că și-a canalizat energia, a făcut zoom in, de la clădiri mari la design interior și, mai nou, la design de produs.

Bogdan Ciocodeică are 37 de ani și acum aproape 18 ani a venit în București pentru a studia arhitectura. Apoi, timp de circa un deceniu, a lucrat în cadrul mai multor birouri de profil.

„Lucram la proiecte de office sau rezidențial, proiecte mari, de mii de metri pătrați.“ E vorba de acele contracte care hrănesc businessurile birourilor de arhitectură. „La un moment dat, din cauza birocrației excesive și a relației defectuoase cu autoritățile, am realizat că nu mai simt răsplata muncii mele. Am vrut altceva.“

S-a orientat către design interior, un segment relativ nou la acel moment pe piața locală. Era anul 2015 când a intrat în antreprenoriat, întâi alături de doi parteneri, iar apoi, treptat, a ajuns să fie singur. „Spre deosebire de ce făceam înainte, la design interior satisfacția venea mult mai repede. Când ai o lucrare mare de arhitectură, poți lucra la ea și 3-5 ani, pe când la design interior cel mai mult durează un an.“ Minimul real necesar pentru un proiect de design interior, pentru a fi atent la detalii, pentru a te asigura că totul e bine, este de cinci luni, adaugă el.

La început, în primii 2-3 ani de antreprenoriat și de design interior, și-a canalizat atenția pe rezidențial, dar apoi a virat către spații publice, comerciale. Și astăzi mai face proiecte de rezidențial, dar doar unele cu adevărat speciale.

„E un segment care îți oferă multă satisfacție, dar unde e necesară multă răbdare dat fiind că orice client are nevoie de un partener, care să-i fie alături pe un drum care este pur personal.“ Ultimul proiect de rezidențial pe care l-a realizat, pentru o prietenă, a câștigat Anuala de Arhitectură.

Cu cât clădirea e mai mare, cu atât beneficiarul se implică mai puțin. La design interior însă, ai nevoie de alte abilități, cum ar fi cele de relaționare.

„Pe segmentul comercial există un consum emoțional mai mic decât la rezidențial, plus că îmi place să văd cum evoluează în timp proiectele pe care le-am realizat.“ Un magazin sau un restaurant e un organism viu, care se transformă și după ce munca sa la el s-a terminat, și după ce a fost inaugurat. Primul proiect comercial pe care l-a realizat a fost restaurantul Kane (cel inițial, înainte de a se muta în clădirea actuală), în 2017. „Deși noi apărem periodic în presa locală de specialitate, ținta este presa internațională, care e foarte puternică pe segmentul de ahitectură. Iar cu Kane am fost menționați de mai multe ori în publicațiile internaționale.“

Într-un an normal, lucrează la un număr limitat de proiecte, dar asta și pentru că alege să fie implicat direct în toate etapele fiecăruia în parte, deși are doi angajați și doi colaboratori. „În medie, anual, luăm 4-5 lucrări, număr ce poate varia în funcție de dimensiunea lor.“

Piața locală s-a dezvoltat pe toate palierele, spune Bogdan, dar fix pe zona de activitate a biroului său de arhitectură mai e loc de creștere. „Noi activăm pe o nișă a nișei, beneficiarii cu care noi colaborăm sunt oameni educați, care au călătorit mult, care înțeleg subtilitățile designului.“ E vorba de o pătură subțire de clienți. „Mă simt norocos că am putut să lucrez la Aparterre și The Edit, două concepte noi, pe nișe care lipseau complet din România“, spune el despre unele dintre cele mai recente realizări din portofoliul său.

„Pentru mine, fiecare proiect a reprezentat un pas către următorul. A reprezentat un pas către consolidarea imaginii.“ Afirmă că a avut norocul să conștientizeze rapid dacă are chimie cu clienții. „În cazul în care nu ne-am înțeles, ne-am oprit la timp din colaborare.“ Dar asta s-a întâmplat rar, și doar în cazul unor proiecte din segmentul rezidențial. „Cred că e în detrimentul lucrării să continui într-o asemenea situație.“

Preferă întotdeauna un client implicat, cu care să poată purta un dialog constructiv. „Discuțiile nasc idei și doar astfel proiectele pot evolua.“

Totuși, când vine vorba de clienți, e o diferență uriașă între aceia care știu ce își doresc și cei care sunt convinși că dețin adevărul absolut, iar arhitectul este doar un instrument de materializare a dorințelor lor. „Orice discuție trebuie să conțină argumente valabile de ambele părți.“

Ultimul proiect pe care l-a terminat în 2022 a fost showroomul The Edit, care și-a deschis porțile în centrul Bucureștiului cândva pe finalul anului trecut. Anul acesta vine cu noutăți.

„Pentru toate proiectele la care lucrăm, noi proiectăm piese de mobilier speciale, piese custom made.“ Astfel, de-a lungul timpului, a adunat multe schițe, multe obiecte care nu au prins viață. „În pandemie m-am mobilizat și am făcut o preselecție a ceea ce gândisem.“ A prezentat-o unei galerii din Paris – Kolkhoze, specializată în collectible modern design, de secolul 21. Le-au plăcut piesele și au semnat o colaborare.

„În ianuarie, particip cu două obiecte într-un grup show de-al lor, este vorba de un cabinet și de un side-table.“ Mai multe dintre produsele gândite de el sunt disponibile la ei pe site. „Zona aceasta de design de obiect este una care mă atrage. În 2020, spre exemplu, m-au abordat cei de la Atelier Kairos, împreună cu care am lansat în anul următor două covoare.“

Pe segmentul de design de obiect, lucrurile s-au mișcat foarte repede, spune Bogdan. În martie 2022 a făcut o mică selecție împreună cu galeristul. Short list-ul cuprindea trei produse dezvoltate și apoi declinate în mai multe piese. În iunie avea pe listă 20 de obiecte. În octombrie a făcut selecția finală de șase. „La collectible design, pentru o colecție ai între patru și opt piese. Eu am ales șase.“ Sunt produse în ediție limitată, de câte 12, care sunt numerotate, vin cu semnătura artistului și cu certificat de autenticitate. O astfel de creație e la granița dintre un obiect funcțional și artă.

„Pentru astfel de piese ai o paletă largă de clienți, printre ei numărându-se și colecționarii de artă, pentru care casa e o extensie a colecției pe care o găzduiește. Avem și în România clienți interesați de asemnea obiecte.“

În ceea ce privește relația cu galeria Kolkhoze, Bogdan i-a abordat. De regulă, galeristul găsește artiștii cu care ulterior colaborează, dar la el a fost invers. Vrea să meargă înainte cu designul de obiect, dar nu își va concentra toată atenția în această direcție. Va face în continuare design de interior.

„În 2023 vom lucra la un proiect pe zona culturală, un spațiu public, plus o serie de spații rezidențiale speciale, dintre care unul are funcțiune mixtă culturală și rezidențială.“

Din 2015 până astăzi a lucrat la zeci de proiecte, așa că, la o întâlnire cu un potențial client, merge cu cele mai recente dintre ele. Crede că cea mai bună lucrare a sa va fi următoarea, iar dintre cele deja realizate, e ultima finalizată. „Remarc o evoluție în munca mea.“

Crede că în România există o falsă iluzie că oricine poate deveni antreprenor în arhitectură. Dar nu e chiar așa. „Cei zece ani în care am fost angajat au fost fundamentali pentru ce fac acum. Am văzut ce înseamnă antreprenoriatul, dar din linia secundă, fără consecințe.“ Ca antreprenor ai nevoie de relații și experiență.

Tocmai de-asta crizele sunt bune, pentru că permit o reașezare a pieței. Rămân cei puternici.

Orice business care oferă produse ori servicii neesențiale este predispus să fie afectat în cazul unei crize ori recesiuni, afirmă el. „Din fericire, până acum, nu am simțit nicio schimbare în piață. Plus că noi avem avantajul de a ne putea alege clienții cu care lucrăm, iar în 2023 vom fi ocupați. Suntem un studio-butic de arhitectură, așa că suntem foarte implicați, de la concept la implementare, de la idee la inaugurare, punând un mare accent pe detalii.“

Ca arhitect ai nevoie de multă perseverență și răbdare. Talentul la desen e important, dar nu e singurul necesar, nu e elementul central. Viziunea, imaginația, ele sunt indispensabile. „Cel mai bun sfat pe care eu l-am primit a fost să gândesc mare! Mereu trebuie să gândești mai mare.“

Nu și-a dorit neapărat să fie antreprenor. Ce și-a dorit era un anumit tip de proiecte, și l-a obți-nut astfel. „Dar pentru asta m-am aruncat cu capul înainte.“ E greu să fii antreprenor, e mai mult de muncă, adaugă el. Plus că mereu ai teama următorului proiect și asta pentru că ai o resposabilitate.

Deși are o relație de tip love-hate cu Bucureștiul, recunoaște că un arhitect de 37 de ani nu ar fi reușit să ajungă unde e el astăzi dacă era la Paris, spre exemplu. Parisul e unul dintre orașele sale preferate, alături de Rio de Janeiro. „Mi-am dorit să vin și să locuiesc în București, lucru care s-a întâmplat când am împlinit 18 ani.“ Pe de-o parte, orașul e un melting pot, cam ca Berlinul anilor ’90. Sunt foarte multe inițiative, pare că totul e posibil, iar regulile nu sunt stabilite. Totuși, e un oraș agresiv, greu de navigat. Pentru fiecare bulă unde vrei să mergi, trebuie să dai piept cu orașul real.

„Cu Bucureștiul am cea mai mare relație de tip love-hate“, conchide el.

Cultură