Cine castiga in competitia dintre Bruxelles si Antwerp? (I)

Nu este o noutate faptul ca, pentru a atrage resurse necesare programelor de dezvoltare strategica, orasele dintr-o regiune se afla intr-o competitie acerba. Cel mai adesea miza este legata de influenta economica sau cea politica, dar mai nou competitia capata forma si in domeniul politicilor culturale locale. Tendinta este cat se poate de normala: atat timp cat avantajele comparative sunt clare si nu se poate interveni asupra acestora, strategii oraselor trebuie sa se concentreze pe dezvoltarea avantajelor competitive de diferentiere si aici poate fi determinanta atitudinea pe care o au principalii actori urbani vizavi de patrimoniul cultural, comunitatea artistica contemporana si industriile creative.

Aceasta tendinta devine mai evidenta intr-o tara precum Belgia, unde mai multe comunitati etnice puternice incearca sa isi pastreze si sa marketeze identitatea, iar competitia Bruxelleses-Antwerp are o traditie indelungata. Bineinteles ca ambele orase incearca sa identifice si sa fructifice acele elemente culturale care sa le confere pe termen lung o pozitionare unica in mintea locuitorilor, dar mai ales pe harta perceptuala a investitorilor si a turistilor. Astfel ca, in ultimii ani, autoritatile locale din ambele orase au investit sume tot mai mari in renovarea si reorganizarea unor institutii culturale si muzee, in initiative create pentru a sustine artistii contemporani si pentru a dezvolta potentialul creativ local.

Dar sa vedem cu ce argumente recente vine fiecare oras pentru a defini, din punctul de vedere al sectorului cultural, acel “blue print” si cine are de castigat din aceasta competitie.

Bruxelles: Muzeul Instrumentelor Muzicale

Muzeul Instrumentelor Muzicale are deja o istorie in spate fiind infiintat in 1877 ca o institutie subordonata Conservatorului Regal. Insa abia de curand MIM (asa cum este denumit din ’92) a beneficiat de o infuzie de fonduri absolut necesara pentru a-l aduce la standardele actuale, iar in 2000 colectia a fost redeschisa publicului in “Old England” – o cladire superba, reprezentativa pentru stilul art nouveau. Si locatia este inspirata si usor de accesat, strada Hopberg fiind situata chiar langa piata Muzeului Regal de Arta.

Sunteti gata de intrare?

Mai intai, vizitatorii isi pun castile cu infrarosii pe urechi, pentru ca asa cum foarte bine s-au gandit curatorii muzeului, ar fi fost chiar pacat sa privim atatea instrumente muzicale adunate din toate colturile lumii fara a le auzi.

Fiecare etaj prezinta o anumita tema: la parter este expusa o selectie eclectica de intrumente muzicale traditionale din diverse regiuni ale Belgiei, ale Europei dar si din zone indepartate si exotice si, trebuie sa recunosc ca m-am simtit foarte bine sa vad mai multe fluiere, tambale si diverse instrumente de percutie aduse din Romania si, mai ales, sa ascult crampeie de muzici traditionale de pe la noi oprindu-ma in fata dioramelor respective; primul etaj prezinta un fel de istorie a instrumentelor muzicale din antichitate si pana in secolul 20 – veti gasi multe instrumente despre care nici nu stiati ca au existat, iar etajul al doilea este dedicat colectiei ce sugereaza stadiile de dezvoltare a instrumentelor cu corzi si a pianului, acesta fiind locul in care sunt expuse cateva din cele mai surprinzatoare exemplare din cele peste 3.000 de piese existente in colectia de baza.

Cred ca cei mici sunt mai mult decat fericiti sa isi petreaca orele de muzica aici, pentru ca la fiecare cativa pasi se pot vedea grupuri de copii care stau pe jos in cerc si se distreaza de minune descoperind intr-o maniera informala instrumentele muzicale si rolul pe care il are fiecare muzician intr-o orchestra. Se intelege ca din cand in cand muzeul este “invaluit” in sunete stridente produse de micutii care incearca din rasputeri sa cante la un trombon, dar lucrul acesta nu face decat sa sporeasca farmecul experientei de a vizita MIM.

Pentru a atrage noi segmente de audienta, dar si fonduri din sponsorizari si incasari, pe langa expozitii si programe educative, muzeul organizeaza concerte in mod regulat intr-o sala special amenajata, iar odata cu renovarea din 2000 unul din punctele forte ale MIM este si restaurantul de la etajul 6 deja faimos pentru panorama spectaculoasa pe care o ofera asupra Bruxelles-ului. Magazinul, nelipsit din orice muzeu care se vrea contemporan, in cazul MIM este chiar un succes pentru ca reuseste sa-i tenteze pe cei mai mult sau mai putin cunoscatori cu o selectie de invidiat de CD-uri si editii limitate de world music, suficient de ciudata pentru a nu fi regasita si in alt loc din Belgia.

Beneficiind de o colectie unica in lume si de inovatii in modul de prezentare bazat si pe utilizarea noilor tehnologii, MIM reuseste foarte bine sa fie un muzeu atat “entertaining” cat si educativ, dar si un loc de cercetare dedicat specialistilor in instrumente muzicale.

In plus, pe harta culturala europeana, este un semn de originalitate pentru Bruxelles.

* Dragos Olea @ add – BUSINESS CHANCE ON ART, organizatie-catalizator pentru noi tipuri de colaborari intre comunitatea de afaceri si cea culturala cu scopul de a dezvolta abilitatile creative ale tinerilor. Este licentiat in marketing, analist si consultant in domeniile sponsorizare in cultura, piata de arta contemporana vizuala. infoadd@rdslink.ro

Cultură