Cinci călătorii de neuitat

Indiferent de cât de multe locuri ai văzut în întreaga lume, întotdeauna vor fi și mai multe cele care au rămas de bifat de pe lista infinită. Mai mult, există acele destinații unde vei vrea să te întorci măcar o dată pentru că fie nu ai apucat să vezi tot, fie nu te-ai săturat de ele. Există, astfel acele locuri unde știi deja fiecare cartier sau colț în parte, dar ele au același farmec și la a doua, a treia sau a patra revedere. O să aleg eu cinci destinații de care „nu mă pot sătura“.

Despre New York aș putea vorbi zile în șir fără să mă plictisesc. Cu toate acestea, nu cred că aș putea surprinde în cuvinte farmecul orașului care de-a lungul anilor a primit fel de fel de nume, de la Marele Măr (Big Apple), orașul care nu doarme niciodată, capitala lumii, Gotham sau Metropolis. Trebuie să recunosc însă că cel mai mult mi-a plăcut cum suna „Centrul universului“ (The Center of the Universe). I se potrivește ca o mănușă, cred eu acum. Empire State Building și toți ceilalți zgârie-nori care domină Manhattanul, MET-ul și Statuia libertății sunt doar câteva dintre obiectivele care au făcut orașul celebru. În realitate însă, farmecul stă în energia pe care o emană metropola pe care fie o iubești, fie o urăști. New Yorkul (în principal Manhattanul) îl poți vedea în câteva zile sau în câțiva ani. Mereu rămâne ceva de văzut, motiv să te întorci. Și nu doar o dată. Dar pentru că ceasul a bătut ora 12 (noaptea) și povestea se apropie de sfârșit, merg să visez o nouă călătorie.

Santorini sau insula albastră. Mi-am dorit să ajung aici încă de când mă știu, și mi-amintesc că făceam liste cu locurile pe care voiam să le vizitez. Sus pe listă se afla satul Oia, deja celebru pentru că aici soarele apune mai frumos ca oriunde altundeva, sau cel puțin asta spunea toată lumea. Farmecul apusului văzut live a fost umbrit de numărul mare de turiști care voiau să vadă și ei „minunea“, însă chiar și așa insula este în opinia mea printre cele mai frumoase din lume (dintre cele văzute până acum, bineînțeles). Dacă atunci când spui Grecia te gândești la plaje cu apă cristalină, în Santorini nu prea găsești aceste „delicii“ vizuale, plajele aici fiind deosebite nu datorită culorii turquoise a apei, ci datorită culorii nisipului care pornește de la nuanțe de cărămiziu și merge până la negru intens. Farmecul insulei stă însă și în arhitectura deosebită, casele fiind îmbrăcate aproape în totalitate în alb și albastru. Dacă mai adaugi și bucătăria delicioasă – ca oriunde în Grecia de altfel – și vegetația altfel, atunci Santorini are toate ingredientele pentru a te cuceri.

Petra, Iordania. Nu degeaba acest sit arheologic își face loc pe lista celor șapte minuni ale lumii moderne. Ascuns de culmi înalte care parcă au vrut să păstreze pentru ele secretul acestui vechi oraș, Petra te cucerește încă de la prima vedere. Trebuie să precizez însă că Petra nu este doar clădirea trezoreriei care apare în toate imaginile care înfățișează acest obiectiv, ci este un întreg parc pentru care ai nevoie de măcar două zile și o condiție fizică bună pentru a-l vizita. Culmile roșiatice, irișii negri și mănăstirea care s-a păstrat într-o formă impecabilă sunt doar câteva dintre obiectivele pentru care nu trebuie ratată o vizită la Petra. Situl din inima Iordaniei se află la mine pe lista destinațiilor viitoare din două motive. Primul este simplu și cred că se aplică tuturor celor care l-au văzut măcar o dată, te impresionează prin istorie și grandoare astfel încât vrei să îl mai vezi cel puțin o dată. Al doilea însă este un motiv mult mai pragmatic, la prima vizită nu am apucat să fac turul de noapte deoarece ghizii locali au considerat că este prea frig afară pentru ei. Pentru noi, turiștii, nu era, și oricum eram dispuși să îndurăm multe pentru a vedea orașul noaptea. Aici, după lăsarea întunericului o echipă de localnici așază sute de lumânări pe drumul până la Trezorerie și te așteaptă la intrarea în sit pentru a-ți spune povestea locului.

Jungla amazoniană se află la doar o oră de zbor de culmile înalte de câteva mii de metri între care se ascunde Machu Picchu, o altă minune a lumii de astăzi. Odată ajuns în junglă ai senzația că ai pășit într-o cu totul altă lume în contextul în care ai lăsat în urmă munți, situri arheologice și tradiții. Aici peisajul se schimbă radical, vegetația luxuriantă fiind populată de maimuțe înfometate, pantere timide și papagali gata să poarte o discuție. Apele sunt însă mai puțin prietenoase, caimanii – rudele mai mici ale crocodililor – fiind mai puțin sociabili. Dacă rămâi în barcă și îi privești de la distanță într-o excursie pe timp de noapte nu vor apărea probleme nici cu caimanii. Singurele care vor veni către tine de bună voie și nesilite de nimeni vor fi maimuțele în căutare de banane sau alte bunătăți. Nu te speria, sunt prietenoase, mai ales dacă primesc ce vor.

În insula dragonilor de Komodo m-aș întoarce oricând și nu pentru dragoni, ci pentru plaje, corali, apă cristalină și pentru pești. În Komodo ajungi doar cu barca, după o excursie de câteva ore care îți dorești să nu se termine prea curând dat fiind că în stânga și în dreapta ești flancată de dealuri verzi și de apă turquoise. Odată ajuns pe insulă, după ce ai văzut dragonii – acele reptile de câțiva metri – trebuie să dai o fugă până pe plaja cea roz (The Pink Beach), una dintre cele șapte din lume. Culoarea nisipului este dată de coralii din apropierea țărmului, însă intensitatea rozului este evidențiată de lumina soarelui. Aici trebuie să mergi „înarmat“ cu o felie de pâine sau mai multe și apoi să pornești la „vânătoare“ de pești de toate culorile. Vor veni să îți mănânce din mână, întâi sfioși și apoi din ce în ce mai hotărâți. Dacă ai noroc îi vei putea chiar cunoaște familia lui Nemo. Dacă ai mai multe zile în zonă, închiriază o barcă și sari de pe o insulă pe alta, Komodo fiind de fapt un arhipelag cu insule aproape pustii, hoteluri rustice, dar de lux și plaje virgine.

Călătorii