Cel mai nou pariu al turismului românesc: De la o „simplă“ degustare de vin până la evenimente muzicale, culturale, plimbări prin vie și trasee cu bicicleta. Ce crame pariază pe enoturism și organizează astfel de evenimente?

De la o „simplă“ degustare de vin până la evenimente muzicale, culturale, plimbări prin vie și trasee cu bicicleta, cramele au început să își extindă portofoliul de servicii, pe măsură ce au înțeles ce beneficii poate avea enoturismul. Acesta ajută nu doar la promovarea vinului, ci și la creșterea vânzărilor, la educarea publicului și, în final, la sudarea unei relații de lungă durată cu consumatorul. În acest context, al unei piețe care se maturizează lent, dar sigur, au început să apară și unități de cazare la crame. Unele sunt mici, în stil boutique, altele sunt adevărate hoteluri. În final însă, sunt insuficiente pentru a acoperi cererea, așa că există o singură direcție de mers.

Un picnic în vie, o degustare de vinuri la cramă, un concert, o nuntă intimă sau o cină cu prietenii încununate cu licori alese, toate acestea fac parte din oferta cramelor din România care au înțeles că pot și trebuie să facă mai mult decât doar un vin bun.

Astfel, enoturismul, încă o nișă pe plan local, crește ușor-ușor, după modelul din Italia sau Franța, unde aproape fiecare producător are și un mic spațiu de cazare, dar și un restaurant propriu, pentru a-i acomoda pe oaspeții care vor să descopere direct la sursă această lume fascinantă a licorilor lui Bacchus.

Totuși, mai e mult până departe. În România există circa 300 de crame care produc vin îmbuteliat, potrivit datelor platformei Revino. Dintre acestea, doar 100 fac turism viticol, activitate care presupune, de fapt, primirea turiștilor la cramă și organizarea unei degustări. Numărul se reduce considerabil când vine vorba de producătorii care oferă, pe lângă aceste servicii, și un loc de cazare pentru cei care le trec pragul.

„Vinul merge mână în mână cu turismul“, spune Marcel Vulpoi, coproprietar al cramei Gramofon din zona Dealu Mare.

El adaugă că trebuie să existe o corelație între dimensiunea cramei și partea de enoturism. „Când produci, ca noi, 170.000 de sticle de vin pe an, îți poți permite să te joci și să îți concentrezi o parte din energie pe enoturism, pe crearea de evenimente. Unul dintre obiectivele noastre este să vindem cât mai mult vin la cramă“, explică antreprenorul.

Zona viticolă Dealu Mare, unde se află și crama Gramofon, este una dintre cele mai cunoscute și importante din țară, iar proximitatea față de București reprezintă un avantaj, mai ales pentru componenta de enoturism. Așadar, loc de dezvoltare există încă atunci când vine vorba de hoteluri, pensiuni și restaurante.

Crama Gramofon a inaugurat anul trecut o unitate de cazare de tip boutique cu o capacitate de 15 camere. Anterior, producătorul avea în operare patru căsuțe amplasate în vie, care astăzi funcționează împreună cu hotelul.

În paralel, în timpul weekendurilor, aici sunt găzduite evenimente private, dar și unele pe care crama le organizează, pe diferite tematici. De luni până vineri au loc evenimente corporate.

Turismul viticol înseamnă, în primul rând, vizite la crame pentru degustarea vinurilor. În ultimii ani însă, a început să se dezvolte și zona de ospitalitate, tocmai ca urmare a nevoii oamenilor de a rămâne peste noapte. Pe lângă cazare, unii producători au mai investit și în restaurante proprii, pentru a diversifica serviciile pe care le oferă.

Fiecare actor are însă modelul propriu.

„Dacă este frumos afară, vizitele scurte prin vie sunt foarte apreciate de către public. Iar dacă e în perioada recoltei, atunci plăcerea e cea mai mare, pentru că te bucuri de struguri, ocazional și de must – se pot degusta probe din tancuri (probe de must/vin)“, spune Alina Iancu. Ea a pășit în lumea licorilor lui Bacchus în urmă cu 14 ani, iar ulterior a dezvoltat Revino, un brand care a devenit reper în organizarea de evenimente dedicate vinurilor și brânzeturilor, dar și în educarea gastronomică.

Deși, în mod evident, perioada recoltei e cea mai apreciată de către vizitatori, pentru producători, aceleași zile sunt cele mai aglomerate. „În perioada recoltei, unele crame mici nu mai acceptă degustări, oamenii fiind ocupați cu producția.“

Iar dacă totuși o fac, ele cer un număr minim de patru-șase sau chiar zece persoane. Sunt și unele însă care acceptă grupuri mai mici, de două-patru persoane. În general, în cazul acestora din urmă e vorba despre cele care au și cazare, completează Alina Iancu.

Printre primii care au îndrăznit să investească într-o unitate de cazare în urmă cu zece ani se numără Ștefan Ionescu, proprietarul cramei 1.000 de Chipuri. Pentru el, turismul a venit ca o completare la ceea ce făcea în zona producției de vin, iar vizitele iubitorilor de licori ale lui Bacchus le-a văzut, în primul rând, ca o formă de promovare.

„În momentul în care ajungi în Dealu Mare și mergi în vizită la o cramă, e cam greu să te întorci acasă în aceeași zi. De aceea, e important să ai un loc în care să poți să te cazezi și unde să poți mânca“, spune antreprenorul.

Pe lângă faptul că ajută la promovarea vinului și a cramelor, enoturismul reprezintă și o formă de educare a consumatorilor. Ei învață astfel ce înseamnă vinul, cum se produce și cum se consumă.

Turismul viticol este însă abia la început de drum în România, iar turiștii individuali merg la crame în principal în timpul weekend-urilor, ceea ce face ca businessul hotelier să fie unul dificil de susținut.

„Hotelăria nu se poate susține cu câteva weekenduri pline. Totuși, dacă îți permiți financiar să menții funcțională o unitate de cazare pentru a te ajuta în partea de promovare, ea poate deveni, la un moment dat, și o sursă de venit“, adaugă Ștefan Ionescu. Unitatea de cazare a producătorului din zona Dealu Mare are o capacitate de peste 20 de camere, în timp ce crama 1.000 de Chipuri realizează 150.000 de sticle de vin anual, operând o suprafață de circa 64 de hectare cultivate cu viță-de-vie.

Enoturismul a început să prindă avânt în pandemie, când oamenii au căutat modalități noi și diverse de a petrece timp liber în natură. Iar cum granițele erau închise, multe persoane au redescoperit România.

„De atunci a început să se observe și la noi în țară un interes crescut pentru astfel de experiențe. Producătorii au văzut și ei că pot câștiga din asta, doar că sunt necesare investiții foarte mari, chiar și pentru o unitate mică de cazare“, spune Carmina Nițescu, proprietara platformei Winesday, dedicată pasionaților de vin.

Turismul viticol nu reprezintă o oportunitate doar pentru producătorii de licori ale lui Bacchus, ci și pentru operatorii de unități de cazare aflate în proximitatea unor crame. Pentru a nu investi în propriile pensiuni sau hoteluri, unii actori au ales să încheie parteneriate cu cazări aflate în apropiere. Problema este însă că nu există multe astfel de situații.

„Există crame care au încheiat colaborări cu unități de cazare care sunt și la 25-30 de kilometri distanță. Turiștii cumpără astfel pachete unde mesele, cazarea și vizitele la cramă sunt asigurate“, precizează ea.

Totuși, cel mai des, producătorii de vin, dacă pot, pariază pe dezvoltare proprie. Pe lângă unități de cazare, cramele au început să investească și în diferite experiențe precum picnicuri în vie, trasee cu bicicletele, echitație, evenimente cu și despre vin, dar și cu muzică, wellness și altele.

Simion Mureșan, proprietarul producătorului de vin La Salina, din Turda, județul Cluj, este unul dintre puținii antreprenori din domeniu care au investit într-un centru de echitație la cramă. Investiția face parte dintr-un proiect mai amplu, care presupune și deschiderea unui hotel de cinci stele, cu o capacitate de 100 de camere, a trei restaurante, saune, piscine și alte facilități.

Chiar și cu astfel de investiții noi, numărul cramelor care oferă cazare sau facilități adiacente este încă mic. Totuși, interesul oamenilor pentru enoturism face ca lucrurile să înceapă să se miște.

Încet, dar sigur.

Călătorii