Cel mai mare sahist dac
La vremea cand lui Traian nici nu-i trecuse prin minte sa treiere graul Daciei cu sandalele legiunilor sale, sahul era de mult inventat. Printre mercenarii din armata romana era popular jocul cu zarurile si prea putini cunosteau tainele jocului indian
La vremea cand lui Traian nici nu-i trecuse prin minte sa treiere graul Daciei cu sandalele legiunilor sale, sahul era de mult inventat. Printre mercenarii din armata romana era popular jocul cu zarurile si prea putini cunosteau tainele jocului indian. Numai generalii isi petreceau serile jucand partide lungi, pentru a-si dovedi ca sunt mari strategi. Traian incuraja acest obicei si-si dorea cu ardoare parteneri, caci nici un roman nu cuteza sa joace cu el fara sa se lase invins. Spre deosebire de alte jocuri, in sah nu poti sa trisezi nici macar in favoarea adversarului. Astfel ca Traian era silit sa joace cu necunoscuti, pana in momentul cand a auzit ca in Dacia traieste un pustnic pe nume Hebeleizis. L-a provocat la lupta prin mesageri, transmitandu-i totodata si prima mutare (e4). Batranul i-a trimis un sclav cu parul balai pe spinarea caruia se afla tatuat raspunsul (c5).
Traian cunostea foarte bine aceasta deschidere fiindca avea prieteni sicilieni care o foloseau atat de frecvent incat peste cateva sute de ani avea sa se numeasca chiar deschiderea Siciliana. I-a trimis un asin incarcat cu daruri pe a carui sa se afla continuarea (Nf3 ). Dupa o saptamana, in cortul sau a intrat un barbos care i-a intins o blana de lup pe care fusese intiparit cu fier inrosit (e6). S-a continuat cu d4 si cXd4, dupa care a urmat, in mod firesc Nc3 si d6. Uneori, raspunsurile intarziau cu lunile, cand se intampla ca mesagerul sa fie mancat de fiare sau transat de talhari. Cand ajunsesera pe la mijlocul partidei si Traian se afla intr-o pozitie foarte avantajoasa, corespondenta s-a intrerupt. In acel moment, imparatul roman nu a mai rezistat si, insotit de mica garda de cateva mii de oameni, a traversat Dunarea cu scopul de a termina partida. Aproape nici nu a observat ca, intre timp, legiunile sale decimau populatia autohtona. Il gasise pe Hebeleizis (undeva pe langa zona actuala a Brasovului) si se adancise in joc. Avea si de ce, caci pustnicul contraatacase periculos si se ajunsese la un final clasic cu acelasi numar de pioni, cu turn contra cal si nebun. Deodata, un soldat roman a intrat peste cei doi sI i-a injunghiat adversarul tocmai cand acesta reusise sa-i dea un sah-tura. Traian nu s-a suparat fiindca oricum nu-i placea sa piarda. Intr-unul din colturile columnei e sculptata scena jocului, dar la momentul cand Traian era in avantaj.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
